Motivele pentru care Grupul PPE din Parlamentul European a respins viziunea Comisiei pe tema Coeziunii

Europarlamentarul Rareș Bogdan afirmă că opoziția tranșantă a Grupului PPE față de viziunea Comisiei pe tema Politicii de Coeziune nu a fost o simplă dispută pe cifre, ci o bătălie pe modelul de guvernanță și control al banilor europeni.

După cum se știe miezul conflictului a pornit de la intenția Comisiei de a schimba fundamental arhitectura MFF 2028–2034, prin copierea modelului PNRR. Adică transformarea celor peste 400 de programe regionale într-un Plan Național Unic per stat membru, unde plata banilor să fie condiționată de reforme și jaloane negociate direct între Bruxelles și capitalele naționale.

„PPE s-a opus acestei abordări deoarece centralizarea tuturor fondurilor de coeziune și dezvoltare rurală la nivelul ministerelor de finanțe, sub pretextul simplificării administrative și al reducerii birocrației, genera probleme. Există un principiu al guvernanței pe mai multe niveluri, care ar fi fost subminat. Politica de coeziune a fost creată pentru a fi adaptată nevoilor locale. Dacă banii sunt gestionați printr-un singur plan național de la centru, guvernele naționale vor tinde să finanțeze proiecte de interes electoral pentru capitală, marginalizând autoritățile locale și regionale.

Familia noastră politică are cea mai densă rețea de primari, șefi de consilii județene sau regionale și lideri locali din Europa. Nu poți deposeda aleșii locali de fonduri în favoarea aparatului guvernamental, să-i transformi în executanți ai deciziilor centrale exact într-un eurosistem care are subsidiaritatea drept principiu! Comisia a argumentat că modelul bazat pe jaloane este mai modern. Mie nu mi s-a părut, dar treacă de la mine. S-a dovedit că mecanismul duce la blocaje administrative mari, termene fanteziste, iar lipsa flexibilității în materie de infrastructură e chiar o prostie. Mai ales cu o birocrație infernală.

Deci EPP a spus: Stop! Și nu doar aici. Când am auzit și ideea comasării Coeziunii, PAC și a Fondului Social am crezut că visăm. Exista riscul ca banii destinați reducerii decalajelor dintre zonele sărace și bogate să fie direcționați pentru acoperiri de găuri de deficit, pierzându-se, deci scopul lor. Și să nu uităm că Parlamentul European are putere de codecizie asupra cheltuirii banilor, iar un model PNRR știrbea acest control făcut de cea mai legitimă instituție a eurosistemului, fiind expresia votului direct al cetățenilor. În concluzie: simplificarea birocrarică este urgență europeană, dar nu prin centralizare. Coeziunea nu trebuie să devină un instrument fiscal de echilibrare macro, ci trebuie să rămână o politică inteligentă de investiții pe termen lung, care să sudeze Piața Unică. Dacă tot vorbim de competitivitate”, a explicat europarlamentarul.