Un clujean vrea să candideze la prezidenţiale

Reprezentanţii USR îşi vor desemna sâmbătă, 13 iulie 2019, candidatul pentru alegerile prezidenţiale. În competiţia internă au intrat patru candidaţi: preşedintele Dan Barna, senatorul Mihai Goţiu şi alţi doi membri USR- Dumitru Stanca şi Dragoş Dinulescu.

 

„USR este consecvent şi îşi respectă procedurile interne transparente pentru alegerea candidaţilor la toate tipurile de alegeri. Toţi membrii USR pot candida la alegerile interne, iar democraţia internă stabileşte câştigătorii. Cei patru membri USR care s-au înscris în competiţia pentru alegerea candidatului la prezidenţiale până la termenul limită votat de Comitetul Politic sunt preşedintele USR Dan Barna, senatorul Mihai Goţiu şi alţi doi membri USR - Dumitru Stanca şi Dragoş Dinulescu. Dumitru Stanca este cadru militar în rezervă şi membru USR Ilfov, Dragoş Dinulescu este medic dentist şi membru în Biroul Judeţean USR Prahova”, au transmis reprezentanţii USR.

Campania internă pentru alegerea candidatului USR la alegerile prezidenţiale se va desfăşura în perioada 1-12 iulie 2019 şi va include prezentări şi dezbateri, iar votul va avea loc la congresul USR care va reuni pe 13 iulie 2019, la Bucureşti, 500 de delegaţi din toată ţara.

„Competiţia internă face parte din procedurile statutar necesare ale USR, în paralel desfăşurându-se şi discuţiile în cadrul Alianţei USR PLUS pentru a identifica cea mai bună variantă de prezentare a Alianţei în următoarele alegeri”, potrivit sursei citate. Negocierile USR-PLUS pentru prezidenţiale vizează alegerea între Dan Barna şi Dacian Cioloş pentru a deveni candidatul susţinut de Alianţă pentru un mandat la Cotroceni.

Senatorul USR de Cluj, Mihai Goţiu, le-a transmis o scrisoare colegelor și colegilor din partid: De ce m-am înscris în lupta pentru desemnarea candidatului USR la funcția de președinte al Române? Cum putem câștiga, împreună?

Dragi colege și colegi, pe 13 iulie, la Congresul Național, delegații USR vor decide cine va fi candidatul nostru pentru funcția de președinte al României. Duminică, m-am înscris în competiția internă, care, chiar dacă este extrem de scurtă, sper că nu va fi una pur formală. E o răspundere pe care trebuie să ne-o asumăm: să oferim cetățenilor un candidat capabil să înfrunte orice competitor și în orice condiții.

Am ”antrenament” în implicarea în cauze cărora nu le dădeau prea mulți șanse de reușită. Și m-am obișnuit să fiu alături de cei care au câștigat, în mod constant, asemenea lupte ”fără șanse”  ;) .

În 1995, colegii de la Drept m-au ales reprezentant în Comitetul de organizare al grevei studențești declanșate împotriva uneia dintre cele mai toxice legi ale Educației nășite de un Guvern PSD (ex-PSDR), o lege care instituia taxe aberante, care i-ar fi obligat pe mulți dintre noi să renunțe la studii. Nu ne-au dat prea mulți șanse. Și, totuși, după o lună de grevă și proteste cu zeci de mii de studenți în stradă, Guvernul a cedat. De drepturile câștigate atunci (eradicarea taxelor, burse mărite, reduceri la transportul în comun, reprezentarea în consiliile facultăților și în senatele universităților, autonomie universitară) au beneficiat sute de mii de studenți din generațiile următoare.

În același Cluj, acaparat și sufocat de administrația xenofobă Funar, la începutul anilor 2000 lipeam, noaptea, afișe cu sloganul ”Șpaga ucide!” și alte afișe cu mesaje cu caracter social. A fost începutul luptei pentru spațiul public al orașului, care, inițial, a stârnit doar zâmbete superioare, din categoria ”bine măi, niște artiști”. Ei bine, ”artiștii ăia” au avut un merit fantastic în nașterea spiritului civic al Clujului, care reprezintă acum un model de implicare pentru întreaga Românie. ”Artiștii ăia” au desenat celebra frunză a Roșiei Montane și sigla #rezist sub semnul căreia am luptat pentru Justiție și stat de drept în ultimii ani.

Și că veni vorba de Roșia Montană. Începând cu anul 2002, am început să documentez cazul, mai întâi ca jurnalist, apoi m-am implicat direct în salvarea munților și patrimoniului cultural excepțional din Apuseni. Eram o mână de oameni, care ne-am alăturat localnicilor care își apărau drepturile în Roșia Montană. Puteai să-i numeri pe degete pe toți cei care ne dădeau, atunci, vreo șansă în lupta cu sutele de milioane de dolari aruncate în joc de Companie, cu o clasă politică și o presă cumpărate aproape în totalitate. Dar am învins, iar Toamna Românească a anului 2013 a fost victoria care a readus încrederea în implicarea civică a cetățenilor români.

În mai 2014, urmărind cum s-a extins lupta pentru Roșia Montană dincolo de granițele României, după ce m-am întâlnit cu grupurile din Viena, Praga, Berlin, Dresda, Bruxelles, Paris, Londra și din multe alte localități și după ce i-am văzut cum se implică, am anticipat, într-un interviu acordat lui Matei Vișniec, în sediul RFI de la Paris, că ne aflăm în fața unei noi generații pașoptiste în Diaspora, care va avea un cuvânt greu de spus în lupta pentru schimbarea României. Le-am oferit spațiu pe platforma ”România Curată” și i-am promovat, cum promovam și alte cauze și lupte ale societății civile, care nu-și găseau loc în presă. Confirmarea previziunii, a venit doar jumătate de an mai târziu, când mobilizarea diasporei a schimbat, în mod spectaculos, rezultatele alegerilor pentru președinție. Vă puteți închipui cum ar fi arătat astăzi România, cu Ponta președinte și Dragnea prim-ministru? La asta am fi ajuns fără implicarea celor ”fără șanse” din toamna lui 2014.

De ce v-am dat toate aceste exemple de ”lupte fără șansă”? În noiembrie 2014, am participat la organizarea protestelor pentru dreptul la vot al cetățenilor din Diaspora și la redactarea ”Declarației de la Cluj”, unul dintre cele mai importante documente programatice care prezintă revendicările societății civile din ultimul deceniu: drepturi cetățenești, reformă politică, justiție și stat de drept, educație și cercetare, mediu și viață socială și comunitară. Sunt luptele definitorii ale Generației Roșia Montană. Pentru a pune umărul la transformarea lor în realitate, am decis să intru în politică în vara lui 2016, iar în primii doi ani și jumătate ai mandatului de senator am obținut, alături de colegii din USR, victorii importante.

Consider că toate aceste revendicări, dar și cele legate de sănătate, infrastructură și cultură, trebuie să se regăsească pe agenda viitorului președinte al României. Toți cetățenii care au dus și duc aceste lupte și toți cei care cred în ele au dreptul și au nevoie de un reprezentant la cel mai înalt nivel.

Nouă, membrilor USR, ne revine răspunderea să-l găsim și să-l alegem pe candidatul care dovedește că le înțelege și le asumă, în mod programatic și ferm, că este capabil să le transforme într-o viziune și un proiect de țară. Și, mai mult, ne revine răspunderea de a-l alege pe cel care dovedește că este capabil să strângă în jurul lui colegi care cred în toate aceste lupte și revendicări, care au competențele și energia necesare pentru a le câștiga.

Dacă nu vom vota după poza de pe afiș și scorul din fluctuantele sondaje de opinie, sunt ferm convins că la sfârșitul acestui an vom câștiga. Dacă reprezentantul USR în competiția electorală, dar și USR și Alianța USR PLUS în ansamblu, își vor asuma toate revendicările pentru care cetățenii români luptă în ultimele decenii, sunt convins că aceștia ne vor acorda, la rândul lor, încrederea și vor fi alături de noi în schimbarea României. Iar împreună cu ei, nu văd cine ne-ar putea învinge în vreo competiție, de orice fel, din următorii ani și, mai ales, ce ne-ar putea opri să construim o Românie modernă, europeană și sustenabilă.

Sper ca în cele mai puțin de două săptămâni de campanie internă să vă veți face timp să urmăriți dezbaterea și să vă implicați activ în definirea viziunii cu care vom intra în competiția externă și alegerea candidatului care să ne reprezinte cu adevărat valorile în care credem și care să lupte pentru ele. Miza e uriașă: în toamna asta putem câștiga România împreună și pentru toți cei care ne susțin! Desigur, dacă vom ști să câștigăm din competiția internă. Ne auzim, ne vedem!

PS: Și da, așteptați-vă să vorbim mult și despre mediu. Mi-e imposibil, dar absolut imposibil să cred că România se poate dezvolta sustenabil și se poate moderniza având la conducere un președinte și un partid care nu înțeleg că protecția mediului și criza climatică trebuie să fie în topul priorităților lor.