Vasile Dîncu: „Pentru prima dată în viața mea mi s-a pus un nod imens în gât...” / Ce s-a întâmplat

Ministrul clujean al Apărării a relatat ce trăiri a avut în timpul vizitei sale, din urmă cu o zi, la Brigada 81 Mecanizată “General Grigore Bălan” Bistrița.

Vasile Dîncu a povestit totul printr-o postare pe pagina sa de Facebook, cu titlul „Despre patrie și recunoștința ei, o însemnare de la Bistrița”:

„Într-o vizită la Brigada 81 Mecanizată “General Grigore Bălan” Bistrița, am dorit să îi cunosc pe cei care au dat, cu adevărat, tributul lor de sânge pentru România, în teatrele de operații.

În tot acest timp, la televizor se derulau imagini cu politicieni (inclusiv cu mine) care au contribuit, în timp, la negocierile cu NATO și care, direct sau indirect, au avut sau au contribuții la actuala umbrelă de securitate a României, prin participarea la NATO.

Am intrat în sala în care se desfășura evenimentul, iar tinerii noștri erau aliniați pe lângă perete. Văzându-i acolo, mi-am adus aminte că, de-a lungul timpului, i-am auzit pe unii politicieni spunând că acești oameni nu sunt eroi pentru că ei vin din teatre de operații, că ei nu sunt adevărați veterani de război; dar și de alți politicieni care se întrebau docți dacă nu cumva tinerii noștri trebuie tratați ca niște mercenari, deoarece au fost plătiți acolo.

Le-am dat tinerilor noștri distincțiile, au spus fiecare ”Servesc Patria!”, regulamentar, și la final, când au fost aplaudați, am vrut să le spun câteva cuvinte. Pentru prima dată în viața mea mi s-a pus un nod imens în gât și nu am putut articula decât câteva cuvinte rătăcite.

Cred că le-am spus atunci: Vouă patria nu trebuie să vă dăruiască doar aplauze, ci o recunoștință de care, din nefericire, nu a fost capabilă până acum. Vă promit că voi face tot ce voi putea ca să aveți o viață mai bună, chiar dacă nicio măsură nu va putea să compenseze ce dați voi patriei.

Erau toți atât de tineri, aveau în ochi o tristețe pe care nu o pot descrie și care, parcă, pusese stăpânire pe întreaga lor ființă. Se mișcau cu dificultate, dar încercau, regulamentar, să pară fericiți și în largul lor. Au fost trimiși în deșertul din Afganistan sau Irak , iar unii au fost lăsați să se descurce singuri când s-au întors răniți acasă, birocrația rănindu-le și sufletele.

Toți cei din fața mea păreau niște copii cărora misiunea le-a furat viața pe care o aveau în față, în totalitate sau o parte din ea. Acești copii și alți tineri care au avut norocul să vină teferi acasă sunt cei care, prin sacrificiul lor, au adus în România scutul de securitate. Contribuția lor este imensă!

Este datoria noastră să ne îngrijim, în fiecare zi, de viața lor sau a familiilor lor, chiar dacă, orice am face, nu putem să umplem un loc din care a fugit viața lor, unde s-au aneantizat visurile lor. Dacă vom continua să fim o țară care nu își prețuiește sincer oamenii, vii sau morți, ne va paște risipirea, eșuarea și falimentul statului.

Sper să înțelegem că oamenii sunt cel mai important capital și o resursă neprețuită. Când politicienii și societatea vor înțelege asta, vom putea să reîncepem să fim o națiune cu viitor. Sper că nu va fi prea târziu, iar patria să nu rămână mereu nerecunoscătoare”, se arată în postarea ministrului Apărării.