ZIUA PREŞEDINTELUI. Ei vor la Cotroceni (I)

Am enumerat 15 profesii, deşi sunt doar 14 candidaţi, deoarece Kelemen Hunor are dublă calificare, de medic veterinar şi de filozof. Când mai sunt doar câteva zile până la alegeri, ZIUA de CLUJ vă prezintă în serial, câte un CV scurt al celor 14 candidaţi, aranjaţi în ordine alfabetică. În mod premeditat am eliminat din prezentări problemele pe care aproape fiecare dintre cei care vor să ne conducă le-au avut sau le mai au încă în justiţie, pentru că, dacă am fi făcut-o, vorba unui coleg din redacţie, am fi ajuns la concluzia că n-avem pe cine alege în fruntea ţării.

Mirel-Mircea Amariţei este ilustrul necunoscut al competiţiei prezidenţiale, cum la fel de lipsit de notorietate este partidul sub flamurile căruia a intrat în luptă, Partidul Prodemo, despre care aflăm că a debutat în arena politică la alegerile locale din 2012 fără a obţine vreun mandat de primar sau consilier. Oricât am răscolit internetul n-am reuşit să descoperim nici un CV al candidatului, motiv pentru care nu vă putem spune când şi unde s-a născut, ce studii are şi unde le-a absolvit. Am aflat totuşi că Amariţei este de profesie avocat, membru al baroului bucureştean şi nu este tocmai străin de sferele înalte ale puterii. El a lucrat preţ de câteva luni ca secretar de stat pe lângă vicepremierul Dan Nica în cabinetul Boc 1. Nici în politică nu este tocmai nou-născut Amariţei, el fiind, în trecut, preşedinte al filialei gălăţene al Blocului Naţional-Democrat, formaţiunea politică născută din Blocul Naţional Sindical, partid la cărui conducere s-a aflat, la un moment dat clujeanul Mircia Giurgiu. Amariţei are şi alte tipuri de preocupări, fiind preşedinte al Institutului de Cercetare, Studii Comportamentale şi Biometrie, susţinând că este preocupat de subconştientul consumatorului. Amariţei afirmă că atât partidul pe care îl conduce, cât şi simbolul acestuia au fost construite tot în urma studierii subconştientului românilor.

Mult mai cunoscut este William Gabriel Brînză, fie şi numai datorită sonorităţii exotice a numelui său. Născut la 3 martie 1972 în Cărbuneşti, judeţul Prahova, Brânză a absolvit în 1996 facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliţie „Al. I. Cuza". Avocat, la rândul său, al baroului capitalei, Brânză are şi o carieră didactică prin diferite facultăţi particulare. Candidatul înscris în competiţie sub culorile Partidului Ecologist Român are la activ două mandate de deputat, primul câştigat ca membru PRM, cel de-al doilea ca democrat-liberal. Fiind la cel de-al treilea partid din „panoplie", Brînză îndeplineşte criteriile Coaliţiei pentru un Parlament Curat pentru a primi calificativul de traseist politic. Candidând într-un colegiu din diaspora, în 2012 a ratat intrarea în parlament. În CV-ul postat pe site-ul Camerei Deputaţilor în vremea în care era membru al acesteia, Brânză nu spune dacă este căsătorit sau nu, în schimb afirmă că are doi copii: Karina Brînză şi William Brînză.

Notorietatea este poate ultimul lucru care îi lipseşte lui Cristian-Dan Diaconescu. Omul care şi-a înfiinţat un partid care îi poartă numele, PP-DD, s-a născut la 9 decembrie 1967 în Caracal, judeţul Olt şi este absolvent al facultăţii de Mecanică a Institutului Politehnic Bucureşti. Creatorul OTV este căsătorit şi are o fetiţă pe nume Dona Milena. Deşi în „mapa" sa profesională figurează crearea şi conducerea ca director general în perioada 2002-2005 a cotidianului Jurnalul Naţional, Diaconescu şi-a construit notorietatea cu ajutorul telenovelei „Elodia". Dacă realizările sale jurnalistice sunt mai mult decât controversate, Diaconescu este deţinătorul unei performanţe politice extrem de greu de egalat: partidul inventat de el este singura formaţiune politică eminamente nouă, apărută după 1992, care a reuşit să intre în parlament prin propriile forţe. PP-DD nu a apărut prin scindarea vreunui partid existent, cum au fost ApR, PLD, PMP sau chiar actualul PSD, născut prin ruperea unei hălci din vechiul FSN, a atras extrem de puţini oameni politici cu o oarecare notorietate (Monica Iacob Ridzi sau Liliana Mincă) şi n-a avut nevoie de „locomotive" pentru a ajunge în parlament, după modelele PC (ex-PUR) sau PFC. În 2012, Diaconescu l-a contracandidat pe Victor Ponta într-un colegiu din Gorj pentru Camera Deputaților, dar a fost înfrânt și nici măcar redistribirea nu l-a fericit cu un mandat de deputat.

Pentru clujeni Gheorghe Funar, care a condus acest oraş timp de 12 ani, nu mai are nevoie de nici o prezentare. Totuşi, pentru conformitate, amintim că s-a născut în 29 septembrie 1949 în Sânnicolau Mare, judeţul Timiş, a absolvit Institutul de Ştiinţe Economice din Cluj-Napoca şi a fost cadru didactic al Institutului Agronomic, redenumit Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. A câştigat primele trei mandate de primar ales prin vot după 1989. A pierdut un al patrulea mandat în 2004, când nici măcar nu s-a calificat în al doilea tur de scrutin. În acelaşi an a primit un premiu de consolare, calculatorul oferindu-i, la redistribuire, un mandat de senator, pe care, însă, n-a mai fost capabil să-l reînnoiască. Dacă în calitate de edil s-a remarcat prin războaiele duse cu consiliul local sau prin vopsirea băncilor şi a coşurilor de gunoi în culorile drapelului naţional, ca senator a fost un veritabil stahanovist al redactării de iniţiative legislative, care mai de care mai ciudate, de genul plantării de nuci pe marginea drumurilor, a dotării tuturor comunelor cu şalupe sau a introducerii predării bibliei în versuri la şcoală. Funar a fost preşedintele primului partid naţionalist, PUNR, partid din care a fost exclus în 1997, trecând la PRM. Ieşit la pensie, Funar a dispărut din viaţa publică până în vara lui 2013, când a încercat o lovitură de palat în partid, debarcându-l pe Corneliu Vadim Tudor din fruntea PRM şi preluând el rolul de preşedinte, după un congres nevalidat, însă, de justiţie. Drept urmare, la actualele alegeri a fost obligat să participe în calitate de independent, după ce a fost exclus, la rândul său, din PRM de „tribun". Este căsătorit, are un fiu şi este la a treia tentativă de a ajunge preşedinte.

Klaus-Werner Iohannis s-a născut la 13 iunie 1959 în Sibiu, oraş pe care îl conduce în ziua de azi. Biografia sa conţine o singură paranteză în afara Sibiului (nu ştim dacă şi unde a făcut armata), perioada studiilor universitare, finalizate în 1983 la facultatea de Fizică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. A lucrat ca profesor de fizică în mai multe licee din Sibiu înainte de a deveni inspector şcolar general adjunct şi apoi inspector şcolar general al judeţului Sibiu. Din 2000 este primar al Sibiului, reales de fiecare dată cu peste 77% din voturi din primul tur. Performanţa de vârf a carierei sale de edil este obţinerea de către urbea pe care a gestionat-o a titlului de Capitală Culturală Europeană în 2007. Fost preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, Iohannis s-a înscris în 20 februarie 2013 în PNL, peste trei zile congresul extraordinar al liberalilor inventând special pentru el funcţia de prim-vicepreşedinte al partidului. Iohannis a fost pretextul ieşirii PNL de la guvernare şi a ruperii USL, iniţiată de liberali, după ce premierul Victor Ponta a refuzat acceptarea lui Iohannis în funcţia de vicepremier, punând condiţii inacceptabile pentru liberali. După ce la alegerile europarlamentare PNL n-a atins pragul de 20% auto-impus de Crin Antonescu, acest din urmă a demisionat de la conducerea partidului, punând practic PNL în braţele „neamţului". Iohannis a realizat fuziunea cu PDL, în acest moment el deţinând funcţia de co-preşedinte al noului PNL, alături de Vasile Blaga. Este căsătorit, dar nu are copii.