De ce sărbătorim o școală –  Liceul Teoretic ELF  celebrează 30 de ani de la înființare

O școală nu se sărbătorește doar pentru că trec anii. Desigur, cifrele mereu au povestea lor însă, o școală trebuie sărbătorită pentru că este depozitarul unor principii valoroase, pentru că poate impacta societatea în care trăim și pentru că dă sens unei comunități.

În toamna anului 1995, porțile Liceului Teoretic „Elf” , pe atunci Țăndărică, s-au deschis pentru prima generație de elevi. Ce a început ca un proiect îndrăzneț al unor dascăli vizionari și al unei comunități curajoase s-a transformat, în trei decenii, într-o instituție-reper pentru educația din Cluj și din România.

Astăzi, „Elf” sărbătorește 30 de ani de excelență, inovație și putere, o poveste scrisă împreună de elevi, profesori, părinți și absolvenți care au dus spiritul școlii mai departe.

Trăim vremuri în care educația din România este interogată și încercată în cele mai profunde moduri: subfinanțată, contestată, uneori chiar interogată valoarea sa socială. Cu atât mai mult, a ajunge la 30 de ani de existență ca școală privată înseamnă a dovedi că viziunea, perseverența și comunitatea pot clădi ceva durabil.

Sărbătorim ELF 30 pentru că această scoală:

•  este o dovadă de reziliență – într-un context instabil, „Elf” a crescut, s-a adaptat și s-a transformat;

•  este un vis devenit realitate – într-un sistem adesea blocat în inerții, „Elf” a arătat că se poate construi excelență prin inițiativă, curaj, răbdare și inovație;

•  este o comunitate vie – elevi, profesori, părinți, colaboratori, pot fi cu toții legați de o viziune comună;

•  este o promisiune pentru viitor – un liceu nou, un spațiu restaurat, dar mai ales o pedagogie care rămâne fidelă valorilor sale: creativitate, empatie, responsabilitate, competență.

Astfel, sărbătorirea a 30 de ani de la înființarea Liceului Teoretic Elf înseamnă nu doar recunoștința pentru drumul parcurs, ci și responsabilitatea pentru anii ce vin precum și credința că educația este mult mai valoroasă decât societatea românească este încă dispusă să accepte, că educația merită, că un vis trebuie dus la capăt.

În cuvintele Binacăi Felseghi, autoarea cărții ‘‘Elf. Primii 30 de ani.‘‘: 

‘Sunt dorințe pentru care sufli în lumânările de pe tort. Apoi sunt acele pariuri cu tine însuți, care te ajută să duci la bun sfârșit etape de drum și să ajungi acolo unde sperai. În profesie… În viață. Dar sunt și vise pe care le urmărești chiar și atunci când ești treaz și care vor schimba fața lumii așa acum o știai. Acesta este povestea unui astfel de vis.‘