24 iunie: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele și Ziua Iei

Pe 24 iunie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Tot azi este sărbătoarea Sânzienelor (sărbătoare cunoscută în popor şi sub numele de Drăgaica). Şi nu în ultimul rând, pe 24 iunie este Ziua Universală a Iei începând din 2013, la iniţiativa comunităţii online La Blouse Roumaine.

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama să, era descendentă a semintiei lui Aaron. Nașterea prorocului Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus. Nașterea să a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său. Ioan este nume iudaic – “Iohanan” prescurtare din Iehohanan și înseamnă “Dumnezeu s-a milostivit”.

Există o lungă perioada din viață Sfântului Ioan Botezătorul despre care nu avem informații, potrivit crestinortodox.ro. Cunoaștem că s-a retras în pustiu, unde a dus o viață de aspre nevoințe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci și acela de a-L descoperi lumii că Mesia și Fiul lui Dumnezeu.

24 iunie: Sânzienele – singura sărbătoare păgână admisă în calendarul ortodox. Însemnătatea coronițelor de Sânziene

Tot în această zi se sărbătoresc Sânzienele, cea mai mare şi spectaculoasă sărbătoare păgână a anului şi singura admisă, chiar cu numele ei, în calendarul creştin-ortodox. Sărbătoarea Sânzienelor marchează în calendarul popular începutul verii, la 3 zile după solstiţiul de vară, şi i se mai spune de aceea şi Cap de vară. În credinţa populară, Sânzienele erau considerate a fi divinităţi nocturne care plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă şi dansează, fac să rodească ogoarele, înmulţesc animalele şi păsările, lecuiesc bolile şi suferinţele oamenilor. Sărbătoarea ar avea la origine un cult geto-dacic străvechi al Soarelui, Sânzienele fiind adesea reprezentate de traci întâlnite într-o horă. Sau, după alte opinii, un cult închinat Dianei, zeiţa romane a vânătorii, ar sta la baza acestei sărbători, potrivit TVR. Numele sărbătorii ar putea deriva din Sancta Diana, ce s-a transformat ulterior în Sânziana, sau Sanctus Dies Johannis, adică ziua Sfântului Ioan de vara.

În noaptea când se deschid cerurile, fetele strâng flori de Sânziene şi le pun sub pernă pentru a-şi visa ursitul. În dimineaţa de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coroniţe şi le aruncau pe acoperişul caselor. Se consideră că omul va trăi mult în cazul în care coroniţa rămânea pe casă sau că va muri repede, atunci când coroniţa aluneca spre marginea acoperişului sau cădea de pe acoperiş.

În Muntenia şi Oltenia sărbătoarea poarta numele slav Drăgaica, iar ritualurile sunt asemănătoare cu cele din Transilvania şi au fost descrise pentru prima dată de cărturarul Dimitrie Cantemir în celebra sa lucrare ”Descrierea Moldovei”. Cantemir spune că  sărbătoarea  Sânzienelor ar proveni din ”vechii idoli ai dacilor: „După cum se vede, prin ea (nr. – Drăgaica) o înţeleg pe Ceres. Căci în acea vreme a anului, când încep să se coacă semănăturile, toate fetele ţăranilor din satele învecinate se adună şi o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căreia îi dau numele de Drăgaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu o cunună împletită din spice şi cu multe năframe colorate şi-i pun pe mâini cheile de la jitniţe”.

Sânzienele reprezintă, se spune, cel mai bun moment  pentru culegerea plantelor de leac. De asemenea, de Sânziene au loc bâlciuri şi iarmaroace. Și dacă vă întrebați despre însemnătatea coronițelor de Sânziene, forma lor de cerc nu este întâmplătoare: din timpuri străvechi, semnul cercului a fost considerat de o importanță copleșitoare, crezându-se că el are forțe magice. Astfel, inelele, coroanele, brățările, colierele, centurile, cununile, ghirlandele nu întâmplător au forma de cerc, ci pentru ca acest simbol magic să-i apere pe purtătorii lor de forțele răului, care nu pot să treacă peste această graniță imaginară fără sfârșit sau început, în filosofie el reprezentând nesfârșitul, infinitul, conform crestinortodox.ro.

24 iunie: Ziua Iei

Ziua Universală a Iei este sărbătorită în România și în diaspora la data de 24 iunie, de Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, care se suprapune cu sărbătoarea populară a Sânzienelor, numită și Drăgaica. Legea pentru instituirea zilei de 24 iunie ca „Ziua Iei” a fost promulgată pe 21 iunie 2022, de președintele Klaus Iohannis și publicată în Monitorul Oficial.

Reper identitar, ia este sărbătorită, începând cu anul 2013, în noaptea „cerurilor deschise”, de Sânziene. Ziua Universală a Iei celebrează piesa principală a costumului popular românesc, dar și ideea de feminitate, întrucât termenul „ie” este atribuit exclusiv cămășii populare femeiești. Redescoperită permanent, reinvestită cu semnificații, ia a stârnit întotdeauna fascinație. Ziua Universală a Iei a debutat la iniţiativa comunităţii online „La Blouse Roumaine”, fiind preluată cu succes de comunităţile româneşti din peste 100 de oraşe, din 48 de ţări.

Cunoscută şi sub denumirea „cămaşa cu altiţă” (chenar), ia reprezintă mult mai mult decât un obiect vestimentar reinventat de către designerii actuali – internaţionali sau autohtoni. Din punct de vedere lingvistic, termenul „ie” este derivat din latinescul “tunicae lineae” (tunică subţire purtată pe piele). Inspiraţia unui asemenea „obiect vestimentar” este reprezentată de seria portretelor cu ie românească semnată de pictorul francez Henri Matisse, datorată în bună măsură prieteniei sale cu pictorul român Theodor Pallady. Sub formă de camisa (termen împrumutat de la celţi, cu o expunere mai largă), s-au menţionat aspecte despre portul românesc încă din secolul al VI- lea, apărând însemnări în limba latină chiar şi în „Glossarium mediae et infimae Latinitatis” al lui Du Cange.

Cu toate acestea, nu se poate preciza exact data apariţiei iei, dar se presupune că ar fi fost prima oară purtată de populaţia din cultura Cucuteni. Regina Maria, Principesa Ileana, Principesa Elena, sunt cele care au purtat ia românească cu mândrie. Dintre toate, cea care a transformat ia în stilul vestimentar personal a fost Regina Maria. În prezent, ia se mai poartă în zone precum Maramureş, Sighişoara, unele oraşe din Ardeal, cu precădere în cadrul unor evenimente speciale, precum nunţi, botezuri, dar se poate spune că, după ce tonul a fost dat de designeri, ia a devenit și trend urban.