Cruce neagră în calendarul ortodox pe 3 septembrie. Cine a fost Sfântul Antim, pomenit astăzi de Biserică

Pe data de 3 septembrie a fiecărui an, este prăznuit Sfântul Mucenic Antim, un martir care a păstorit Biserica Nicomidiei în vremuri de prigoană cruntă împotriva creștinilor.

Sfantul Mucenic Antim a pastorit Biserica Nicomidiei in timpul persecutiilor impotriva crestinilor, dictate de imparatii Diocletian si Maximian.

În anul 288, sub domnia lui Maximian (305-311), au fost uciși 20.000 de creștini în Nicomidia, într-un masacru sângeros care a marcat una dintre cele mai severe prigoane împotriva credincioșilor creștini. În această perioadă tulbure, Sfântul Antim se afla în satul Semana. Însă prezența sa acolo nu era motivată de frica de moarte, ci de dorința de a-i întări pe credincioșii din acea comunitate, pregătindu-i pentru a accepta martiriul cu demnitate și credință.

Într-una din scrisorile pe care le-a trimis creștinilor aflați în închisoare, Sfântul Antim a încercat să-i îmbărbăteze, însă această epistolă a ajuns în mâinile împăratului Maximian. După ce a citit scrisoarea, împăratul a ordonat prinderea lui Antim. Douăzeci de soldați au fost trimiși pentru a-l captura pe sfânt. Cu toate acestea, Antim, având darul vederii cu duhul, a anticipat sosirea acestora și le-a ieșit în întâmpinare. El i-a primit cu ospitalitate, le-a oferit masă și adăpost ca unor oaspeți de seamă și, după ce le-a oferit toate cele necesare, le-a mărturisit că el este cel pe care îl căutau.

Uimiți de bunătatea și curajul lui Antim, soldații i-au propus să se ascundă, oferindu-se să mintă în fața împăratului, spunând că nu l-au găsit. Însă, sfântul le-a refuzat propunerea, subliniind că nu se teme să moară pentru Hristos și că nu este demn de un creștin să mintă.

În drumul lor către împărat, toți cei douăzeci de soldați au fost profund mișcați de credința și caracterul lui Antim, astfel încât au ales să creadă în Hristos și au cerut să fie botezați.

La scurt timp, Antim a fost adus în înaintea lui Maximian, unde se aflau toate uneltele de tortură. Antim a mărturisit cu îndrăzneală şi nesilit de nimeni pe Hristos. Pentru credința lui i s-au zdrobit coastele, apoi a fost ars cu fier încins și întins gol deasupra unor hârburi, unde a fost bătut cu toiege. L-au încălţat cu încălţăminte de aramă arsă în foc, şi apoi i-au tăiat capul. Dar, minunea lui Dumnezeu, şi după moartea Sfântului părul a continuat să-i crească pe capul tăiat.