Video Mitropolitul Clujului, mesaj de Crăciun: „Dacă tinerețea ar ști și dacă bătrânețea ar putea”

ÎPS Andrei Andreicut le-a transmis credincioșilor tradiționalul mesaj de sărbătorile de iarnă, Crăciunul și Anul Nou. 

Înaltpresfințitul (ÎPS) Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a transmis tradiționalul mesaj înainte de Crăciun către credincioși de la reședința mitropolitană din Cluj-Napoca.

„Suntem în preajma sărbătorii Crăciunului, iar, după datină, cum e de altfel și de Sfintele Paști, scriem o scrisoare pastorală către toți credincioșii noștri. Anul acesta a fost dedicat de către Sfântul Sinod, atât rugăciunii, cât și părinților rugători, cei cu viață sfântă. Pastorala este legată firesc de aceste preocupări. Am ales pentru genericul pastoralei un verset din Sf. Scriptură, versetul al VI-lea, din Cartea Proverbelor, cap. 22. 

Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea» (Pilde 22,6)

Aceste obiceiuri sfinte care vin din adânc de dalbe datini, și care în mod deosebit sunt activate în jurul Crăciunului sunt atât de frumoase, și de importante. Constatăm dacă suntem realiști, faptul că, de multe ori, nici tinerii, nici bătrânii nu mai percep la adevărata lor importanță tradițiile și obiceiurile de Crăciun, care vin tocmai să ne aducă nouă bucurie, și atunci, prin pastorală vrem să îi determinăm să dea mai mare importnță Crăciunului.

Din păcate pentru mulți, dalbele datini cu „flori de măr” și „leru-i ler” nu mai reprezintă nimic. Copilăria sfântă de odinioară s-a dus. O spune limpede Eminescu: «Astăzi chiar de m-aș întoarce/ A-nțelege n-o mai pot.../ Unde ești, copilărie,/ Cu pădurea ta cu tot?»1.

Referitor la această preocupare, un mare Duhovnic, plecat la Domnul, Arsenie Papacioc, după ce a ieșit din temniță, o vreme a fost rânduit preot, aproape de Cluj, la Filea. Printre alte maxime ne-a lăsat-o și pe următoarea: «Tinerii dacă ar ști și bătrânii dacă ar putea». De multe ori, generațiile tinere nu știu exact înțelesul sau profunzimea a tot ceea ce se întâmplă în apropiere de Crăciun. 

Rezolvarea situației? Cei tineri să fie catehizați de către cei bătrâni, iar bătrânii să fie ajutați în preocupările lor spirituale și filantropice de către cei tineri. Repet îndemnul Înțeleptului Solomon: «Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea» (Pilde 22,6). Iar Sfântul Pavel ne învață că «pe cel bătrân să nu-l înfrunți, ci să-l îndemni ca pe un părinte; pe cei tineri, ca pe frați» (I Timotei 5,1). Oricum, rolul părinților în formarea religioasă a copiilor și tinerilor e imens. Urmează apoi Biserica și Școala. Marele pedagog Comenius ne spune că rateurile sunt catastrofale: «Ce sunt cei bogați fără înțelepciune, decât niște porci îngrășați cu tărâțe? Și ce sunt cei săraci fără înțelegerea lucrurilor, decât niște măgăruși condamnați să ducă poveri? Ce este cel frumos care n-a învățat nimic, decât un papagal împodobit cu pene?»3. Părinții, preoții și dascălii de religie trebuie neapărat să conlucreze.

În felul acesta tinerii vor învăța să fie buni creștini și mărturisitori ai credinței, iar bătrânii vor fi ajutați ca faptele lor de credință și de implicare socială să le îndeplinească cu rigurozitate.

Ioan Alexandru, gândindu-se la înaintașii noștri și la faptul că noi le-am cam pierdut preocupările, ne sfătuiește: «Să-i vorbim de bine pe acești strămoși, să le păstrăm veșnic aducere aminte, să-i chemăm cât mai des în grai, să le cântăm numele și faptele»2.

Ne spune Sfântul Pavel că «atunci când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea» (Galateni 4, 4-5).

S-ar putea ca preocupările noastre religioase să fie așa de firave pentru că e slaba credința. Credința este un dar primit la botez, dar este și rezultatul frământărilor noastre pentru a o întări. Zice Sfântul Pavel: «credința este din auzire, iar auzirea, prin cuvântul lui Hristos» (Romani 10,17). Iar dreptul Iov, folosindu-se de argumentul imbatabil al cauzalității, face următoarea pledoarie: «Ia întreabă dobitoacele, și te vor învăța, și păsările cerului, și te vor lămuri; sau vorbește cu pământul, și-ți va da învățătură și peștii mării îți vor istorisi cu de-amănuntul. Cine nu cunoaște din toate acestea că mâna Domnului a făcut aceste lucruri?» (Iov 12,7-9).

Dacă ar fi să mă iau după un autor laic, aș alege vorbele profesorului de la Cluj, Lucian Blaga, care a scris un aforil. «Stau noaptea pe vârf de munte și privesc. Văd în depărtare conturi de sate și orașe. Dintr-o dată văd clar copacii la doi pași, dar mai departe nimic.» Științele exacte aprind mocul de lumânare, mai departe vedem cu ochii credinței.

Totuși, sunt situații lăudabile în care cei tineri, mediul fiind ostil credinței, Îl mărturisesc pe Dumnezeu. În acest sens, ne-a lăsat o povestire convingătoare părintele profesor Dumitru Călugăr. 4

Zice povestirea că undeva trăia un împărat care pe măsură ce îmbătrânea, slăbea în credință. Dorința lui cea mare era să-L vadă pe Dumnezeu. Și le-a dat boierilor, slujitorilor și preoților de la curtea sa, o poruncă drastică: în trei zile, să i-L arate pe Dumnezeu. Dacă nu, e în joc viața lor.

Ne închipuim ce spaimă pe bieții oameni. A treia zi sunt chemați la palat și erau îngroziți. Cine a salvat situația? Un băiat isteț și credincios al unui păstor. El ieși curajos în fața împăratului.

Băiete, zise împăratul, ți-i viața în joc! Arată-mi-L pe Dumnezeu! Era o zi cu soare torid, cu raze fierbinți și cu lumină puternică.

- Măria ta, răspunse băiatul, să ieșim în piață. Privește în sus!
- Vrei să mă orbești, băiete? Nu vezi ce căldură și lumină se revarsă din soare?
- Majestatea voastră, soarele este o creatură a lui Dumnezeu și nu-l puteți privi, atunci cum o să-l priviți pe Dumnezeu?
- Inteligent mi-ai răspuns băiete, dar ia spune-mi ce a fost înainte de Dumnezeu?
- Măria ta, numără! Și începu împăratul să numere: 1, 2, 3 ...
- Nu așa, împărate, ci numără dinainte de 1...
- Înainte de 1 nu mai este nimic!
- Nici înainte de Dumnezeu nu este nimic! zise băiatul.

Răspunsul îl fascină pe împărat și felicită pe băiat și-i spuse: Bravo!
- Îți mai pun o întrebare, zise împăratul. Ce face Dumnezeu acum?
Băiatul îi ceru Împăratului să-și dezbrace hlamida împărătească și să se îmbrace cu hainele lui de păstor. Apoi îl pofti să se coboare din tren și se urcă el pe tron și-i zise tare:
- Iată ce face Dumnezeu, pe unii îi urcă și pe alții îi coboară!
Împăratul fu uimit de înțelepciunea păstorului și începu și el să ducă o viață spirituală normală.

Vedeți, sunt și cazuri în care tineri inteligenți și credincioși îi convertesc pe cei bătrâni. Noi însă știind că, în cele mai multe cazuri, tinerii au nevoie să fie învățați, iar cei bătrâni ajutați, am pledat pentru lucrul acesta: tradițiile străbune de Crăciun să le transmitem tinerilor și cei bătrâni văzându-i că le pun în practică, să se bucure.

Colindatul, vestirea nașterii lui Hristos, comuniunea ce o creează aceste preocupări, sunt de mare importanță. Și ce să mai spunem de ajutorarea copiilor săraci, a oamenilor săraci, în care Mântuitorul așteaptă să fie ajutat. Nu citim noi oare în Sfânta Scriptură: «Flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine» (Matei 25, 35-36).

Iar apoi, neapărat în ziua de Crăciun, să participăm la Sfânta Liturghie, unde pâinea și vinul se prefac în Trupul și Sângele Domnului. Ne zice Sfântul Pavel: «Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtășirea cu trupul lui Hristos?» (I Corinteni 10,16).

Referitor la faptul că, după ce ne-am pregătit în Postul Crăciunului, ne împărtășim cu trupul lui Hristos, Vasile Voiculescu a scris un colind minunat: «În coliba-ntunecată/ Din carne și os lucrată,/ A intrat Hristos deodată.../ Coliba cum L-a primit/ S-a făcut cer strălucit/ Pe bolta de mărgărit/ Iar în ea soare și stele/ Cu Arhangheli printre ele./ În mijloc tron luminos/ Și, pe el, Domnul Hristos,/ Care mult se bucura/ Duhul Sfânt s-alătura/ Și acolo rămânea/ Și acum și pururea...

Răspunsul nostru: «Și noi, Doamne, ne-am sculat/ Coliba-am curățat/ Uși, ferestre, toate-s noi,/ Doamne, intră și la noi»5. În felul acesta vom sărbători frumos Crăciunul.

Eu știu că mulți dintre cei care ar trebui să audă sau să citească aceste lucruri, nu sunt aici. Prezenți sunt tot cei ce au preocupări duhovnicești, sunteți dumneavoastră cei ce prețuiți Crăciunul și tradițiile legate de Crăciun. Dar prin intermediul dumneavoastră, nădăjduim să ajungă și la ei mesajul nostru. Sărbătoarea Nașterii lui Hristos, mesajul Evangheliei Sale, are mare importanță pentru toți. Simion Mehedinți ne spune că „un om, ca și un popor, atâta prețuiește, cât a înțeles din Evanghelie»6.

Dorim ca sărbătorile Crăciunului, Anului Nou și Bobotezei să le petreceți cu bucurie, cei tineri să știe și cei bătrâni să poată. Sărbători fericite! și La mulți ani!”, a transmis Înaltpresfințitul (ÎPS) Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului în pragul sfintei sărbători a Crăciunului.

†ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

1Mihai Eminescu, O, rămâi, în volumul de poezii – proză literară, Editura Cartea Românească, p. 88.
2Ioan Alexandru, Iubirea de Patrie, Editura Eminescu, București, 1985, p. 75.
3Jan Amos Comenius, Didactica Magna, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970, p. 34.
4Dumitru Călugăr, Hristos în școală, Sibiu, 1934, pp. 228-231.
5Vasile Voiculescu, Integrala Operei Poetice, Editura Anastasia, București, 1999, p. 575.
6Simion Mehedinți, Creștinismul Românesc, Editura Anastasia, București, 1995, p.1.