Sărbătoare cu cruce neagră în Calendarul Ortodox. Biserica îl cinstește pe Sf. Daniil Sihastrul/ Ce nu se face pe 18 decembrie

În fiecare an, pe 18 decembrie, creştin-ortodocşii îl prăznuiesc pe Sfântul Daniil Sihastrul, cel care i-a prezis lui Ștefan cel Mare că va domni peste Moldova.

Daniil Sihastrul s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moşia Mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuţi, la începutul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru.

Când avea vârsta de zece ani a fost dat să înveţe carte în Mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuţi, după alţi cinci ani a fost făcut monah în această mănăstire, primind numele prorocului şi împăratului David. După multă nevoinţă în post şi ascultare, la câţiva ani monahul David a fost hirotonit preot, făcându-se cunoscut în părţile de nord ale Moldovei ca un mare duhovnic.

Iubitor de linişte, a luat binecuvântare de la episcopul de Rădăuţi şi s-a retras la Mănăstirea Sfântul Lavrentie (Laurenţiu). Dar şi acolo îl căutau credincioşii, precum şi cei bolnavi. Aşa că ziua făcea ascultare şi stătea între oameni, iar noaptea priveghea, se ruga şi împletea coşuri de nuiele pentru obşte.

La Mănăstirea Sfântul Lavrentie a îmbrăcat marea schimă, schimbându-şi numele din David în Daniil. Apoi, tăinuindu-se de lume, cu puţin înainte de anul 1450, s-a retras singur în adâncul codrilor pe valea pârâului Secu din judeţul Neamţ, unde mai târziu a luat fiinţă Mănăstirea Sihăstria. Aici s-a nevoit paisprezece ani în aspre osteneli călugăreşti. Dar, văzându-se din nou înconjurat de lume, s-a retras în nordul Moldovei, aproape de Sihăstria Putna.

Într-o stâncă din acest loc, în care şi-a săpat două încăperi, s-a nevoit Cuviosul Daniil mai mult de douăzeci de ani.

Nevoinţa sa în chilia de la Putna era aceasta: ziua şi noaptea priveghea în neîncetată rugăciune şi cugetare la cele dumnezeieşti, postind până la asfinţitul soarelui şi dormind foarte puţin pe un mic scaun de lemn. Din chilie nu ieşea deloc toată săptămâna. Mâncarea lui era formată din pesmeţi de pâine, rădăcini şi ierburi. Duminica săvârşea Sfânta Liturghie, apoi primea pe cei ce veneau la el pentru vindecare de boli şi pentru cuvânt de folos. În posturi se înfrâna câte trei şi uneori cinci zile şi avea darul rugăciunii şi al lacrimilor, scrie Agerpres.

Domnul Moldovei Ştefan cel Mare (1457-1504), fiu duhovnicesc al Sfântului Cuvios Daniil, a fost îndemnat de acesta să zidească în apropiere de chilia sa o mănăstire de călugări şi ascultându-l, Ştefan Voievod a început în anul 1466 zidirea Mănăstirii Putna. Iar în anul 1470, când s-a sfinţit acest locaş, a participat şi Cuviosul Daniil, fiind cinstit ca un al doilea ctitor.

După anul 1470, văzând că la Putna nu mai are linişte din cauza mulţimii credincioşilor, a părăsit chilia în care se nevoise peste douăzeci de ani şi s-a retras în taină în pădurile seculare din jurul Mănăstirii Voroneţ, unde, aflând un loc retras, şi-a făcut o mică chilie sub stânca numită Şoimul.

Sfântul Daniil Sihastrul i-a prezis tronul lui Ștefan Cel Mare

Conform tradiției, se spune că Daniil i-a prezis Sfântului Domnitor Ștefan cel Mare faptul că va urca pe tronul Moldovei. Daniila fost cel care l-a îndemnat îndeamnă pe Ștefan să nu se dea bătut în luptă să împotrivă turcilor. 

Daniil a fost îngropat în pronaosul bisericii Voroneţ, cum se vede până astăzi, punându-se deasupra o piatră cu inscripţia: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil”.

Daniil Sihastrul a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1992.

18 decembrie, ziua în care este prăznuit și Sfântul Ierarh Modest, arhiepiscopul Ierusalimului

În satul tradițional românesc, ziua era ținută pentru vite, având denumirea „Sărbătoarea vitelor” sau „Sfântul Modest”, fiindcă Sfântul Ierarh Modest este considerat ocrotitorul animalelor domestice, scrie Newsweek.

Ziua era prăznuită pentru a feri vitele de boli și pentru paza acestora. Oamenii aduceau preotul acasă și se făcea agheasmă. Sătenii țineau apa sfințită multă vreme peste an, fiind considerată bună pentru animale. Se stropeau cu ea grădina, grajdurile și toate vitele, scrie Marcel Lutic în cartea sa „Timpul Sacru”.

Iată care erau tradițiile și superstițiile românilor în această zi:

- Nu se dădea afară din casă acritură sau sărătură după apusul Soarelui.

- Nu se dădea gunoiul afară seara.

- Nu se împrumuta drojdie seara.

- Nu se depăna seara, căci „se depănau vitele și bătătura”.

- Nu se omorau broaștele.

- Nu se lăsau oale nespălate (se credea că ar face vitele viermi).

- Nu se dădea lapte la găini.

- Nu se împrumuta lunea borș, gaz sau usturoi.

- După ce se lua oala de pe foc, trebuia să se ia imediat și capacul, altfel se „înăbușeau vitele”.

- Nu era bine să treacă pisicile, liliecii sau rândunicile pe sub vaci.