Sărbătoare cu cruce neagră în Calendarul Ortodox. Rugăciunea făcătoare de minuni care se rostește astăzi

Duminică, 17 septembrie, Biserica Ortodoxă o prăznuieşte pe Sfânta Muceniţă Sofia şi pe cele trei fiice ale sale. 

Biserica Ortodoxă o prăznuieşte astăzi, 17 septembrie, pe Sfânta Muceniţă Sofia şi fiicele sale, Pistis, Elpis şi Agapis. 

Sofia este un nume tradițional grecesc, care înseamnă înțelepciune. Cele trei fiice ale Sfintei Sofia au fost botezate cu numele celor trei virtuţii teologice: Pistis - credinţă, Elpis - nădejde, Agapis - dragoste. 

Sofia, care era curată, pașnică, blândă și plină de milă a avut o căsnicie legiuită dar curând după nașterea celei de a treia fiice a rămas văduvă. Ea și-a crescut copilele în dreapta credință, învățându-le cărțile prorocilor și ale apostolilor iar ele se nevoiau citind și învățând, rugându-se și făcând treburi casnice, ascultând de înțeleapta lor mamă sporind în fapta bună. Vestea cumințeniei lor a ajuns și la urechile Antioh, guvernator de provincie în vechiul Imperiu Roman, în timpul domniei împăratului Adrian (117-138).

Cele patru au avut de pătimit după ce Antioh le-a denunțat împăratului că sunt creștine. Adriana vrut ca ele să renunțe la credința în Hristos și le-a poruncit să ducă jertfă zeiței Artemis. Pentru că au refuzat, au împăratul a poruncit ca fetele să fie torturate și omorâte, că mama să sufere mai mult, nu doar chinurile pedepselor ci și pierderea fiicelor.

Fetele au fost martirizate în anul 137. Când au fost omorâte, Pistis avea 12 ani, Elpis 10 ani și Agapis nouă ani.

Îndurerată, Sofia a luat trupurile fetelor și le-a îngropat pe un deal, în afară cetății. După trei zile de rugăciuni la mormântul acestora a murit și ea. 

Mormintele Sfintei Sofia și a fiicelor sale au fost localizate pe drumul român Via Aurelia, loc în care s-a ridicat Biserica "Sfântul Mucenic Pangratie“.

Rugăciune făcătoare de minuni către Sfânta Muceniţă Sofia

„O, sfintelor şi vrednicelor de laudă muceniţe, Pistis, Elpis şi Agapis şi înţeleaptă maică a curajoaselor fiice, Sofia, la voi cu rugăciune sârguincioasă acum venim. Căci ce poate mijloci mai mult înaintea Domnului pentru noi dacă nu credinţa, nădejdea şi dragostea? Aceste trei virtuţi de temelie, cu ale căror nume fiind numite, prin voi înşivă le-aţi arătat! Rugaţi-L pe Domnul în necazuri şi în năpaste cu harul Lui cel nespus să ne acopere. Să ne izbăvească şi să ne păzească. Căci Bun şi Iubitor de oameni este.

Slava Lui, ca un soare neapus, acum în lumină dumnezeiască o vedem. În ajutorul smeritelor noastre rugăciuni degrab veniţi. Ca Domnul Dumnezeu păcatele şi fărădelegile noastre să le ierte. Și pe noi, păcătoşii şi nevrednicii de darurile Lui, să ne miluiască. Rugaţi-vă, dar, pentru noi, sfintelor muceniţe, Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia slavă Îi aducem împreună şi Tatălui Său Celui fără de început şi Preasfântului şi Bunului şi de Viaţă Făcătorului Său Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”