”Urbi et Orbi”. Papa Leon XIV: Pruncul Isus ne face răspunzători pentru pacea lumii

Joi, 25 decembrie a.c., la primul său mesaj de Crăciun ”Urbi et Orbi”, Papa Leon al XIV-lea a pus accentul pe ceea ce face Dumnezeu pentru oameni și pe ceea ce oamenii ar trebui să facă pentru Dumnezeu, pentru semenii lor și pentru pacea în lume, a transmis VaticanNews. 

În Piața Sfântul Petru și pe Via della Conciliazione erau prezente, joi 25 decembrie a.c., peste 25 de mii de persoane care au înfruntat frigul și ploaia din aceste zile pentru a nu lipsi la așteptata întâlnire de Crăciun cu papa Leon al XIV-lea. Acesta a rostit tradiționalul mesaj ”Urbi et Orbi”.

Papa Leon al XIV-lea a îndemnat joi Ucraina și Rusia să găsească 'curajul de a se angaja într-un dialog sincer, direct și respectuos', în tradiționalul său mesaj 'Urbi et Orbi' de Crăciun, la Vatican. 'Ne rugăm în special pentru poporul ucrainean aflat în suferință: ca sunetul armelor să înceteze și ca părțile implicate, susținute de angajamentul comunității internaționale, să găsească curajul de a se angaja într-un dialog sincer, direct și respectuos', a spus papa.

Dragi frați și surori, 
„Să ne bucurăm cu toţii în Domnul, căci Mântuitorul nostru s-a născut în lume. Astăzi a coborât din cer la noi pacea adevărată.” (Antifonul de intrare, Liturghia din Ajunul Crăciunului). Așa cântă liturghia în Ajunul Crăciunului și așa răsună în Biserică vestea de la Betleem: Pruncul născut din Fecioara Maria este Cristos Domnul, trimis de Tatăl ca să ne mântuiască de păcat și din moarte. El este pacea noastră, Cel care a învins ura și dușmănia cu iubirea milostivă a lui Dumnezeu. Din acest motiv, ”Nașterea Domnului este nașterea păcii" (Sfântul Leon cel Mare, Predica 26).

Isus s-a născut într-un grajd, pentru că nu era loc pentru El în adăpost. De îndată ce s-a născut, mama lui, Maria „l-a înfășat și l-a culcat în iesle" (cf. Lc 2,7). Fiul lui Dumnezeu, prin care au fost create toate, nu este primit, iar leagănul său este o iesle săracă pentru animale.

Cuvântul veșnic al Tatălui, pe care cerurile nu-l pot cuprinde, a ales să vină în lume în acest fel. Din iubire a voit să se nască dintr-o femeie, pentru a împărtăși umanitatea noastră; din iubire a acceptat sărăcia și respingerea și s-a identificat cu cei care sunt marginalizați și excluși.

În nașterea lui Isus, se profilează deja alegerea fundamentală care va călăuzi întreaga viață a Fiului lui Dumnezeu, până la moartea lui pe cruce: alegerea de a nu ne face să ducem noi povara păcatului, ci de a o purta El în locul nostru, de a se împovăra cu ea. Doar El putea face asta. Dar, în același timp, a arătat ceea ce numai noi putem face, și anume să ne asumăm fiecare partea noastră de responsabilitate. Da, pentru că Dumnezeu, care ne-a creat fără noi, nu ne poate mântui fără noi (cf. Sfântul Augustin, Predica 169, 11, 13), adică fără voința noastră liberă de a iubi. Cel care nu iubește nu se mântuiește, e pierdut. Și cine nu-și iubește fratele pe care îl vede, nu-l poate iubi pe Dumnezeu pe care nu-l vede (cf. 1In 4,20).

Surori și frați, iată calea păcii: responsabilitatea. Dacă fiecare dintre noi, la toate nivelurile, în loc să-i acuze pe alții, și-ar recunoaște mai întâi propriile lipsuri și i-ar cere iertare lui Dumnezeu, și în același timp s-ar pune în locul celor care suferă și ar fi solidar cu cei mai slabi și mai oprimați, atunci lumea s-ar schimba.

Isus Cristos este pacea noastră, în primul rând pentru că ne eliberează de păcat și apoi pentru că ne arată calea de urmat pentru a depăși conflictele, toate conflictele, de la cele interpersonale la cele internaționale. Fără o inimă liberă de păcat, o inimă iertată, nu poți deveni bărbați și femei pașnici și făcători de pace. De aceea Isus s-a născut în Betleem și a murit pe cruce: ca să ne elibereze de păcat. El este Mântuitorul. Cu harul său, fiecare dintre noi poate și trebuie să-și aducă propria contribuție pentru a respinge ura, violența, opoziția și a practica dialogul, pacea și reconcilierea.

În această zi de sărbătoare, aș dori să transmit o salutare călduroasă și părintească tuturor creștinilor, în special celor care trăiesc în Orientul Apropiat, pe care am vrut să-i întâlnesc recent în prima mea călătorie apostolică. Le-am ascultat temerile și cunosc bine sentimentul lor de neputință în fața dinamicilor de putere care îi depășesc. Copilul care se naște astăzi la Betleem este același Isus care spune: „Să aveți pace în mine. În lume veți avea necazuri, însă curaj: eu am învins lumea!" (In 16,33).

Să cerem de la El dreptatea, pacea și stabilitatea pentru Liban, Palestina, Israel și Siria, având încredere în aceste cuvinte divine: „Lucrarea judecății va fi pacea și rodul dreptății, pentru totdeauna, vor fi liniștea și siguranța” (Is 32,17).

Principelui păcii îi încredințăm întregul continent european, rugându-l să continue să-i inspire un simț comunitar și de colaborare, fidel rădăcinilor sale creștine și istoriei sale, solidar și primitor cu cel aflat în nevoi. Să ne rugăm într-un mod special pentru chinuitul popor ucrainean: să înceteze vuietul armelor și ca părțile implicate, susținute de angajamentul comunității internaționale, să găsească curajul de a dialoga într-un mod sincer, direct și respectuos!

De la Copilul din Betleem implorăm pace și mângâiere pentru victimele tuturor războaielor care au loc în lume, în special pentru cele uitate; și pentru cei care suferă din cauza nedreptății, instabilității politice, persecuției religioase și terorismului. Îi amintesc într-un mod special pe frații și surorile din Sudan, Sudanul de Sud, Mali, Burkina Faso și Republica Democrată Congo.

În aceste ultime zile ale Jubileului Speranței, să ne rugăm lui Dumnezeu care s-a făcut om pentru iubitul popor din Haiti, ca să înceteze toate formele de violență din țară și să poată progresa pe calea păcii și reconcilierii.

Pruncul Isus să-i inspire pe cei care în America Latină au responsabilități politice, pentru ca, în fața numeroaselor provocări, să se acorde spațiu dialogului pentru binele comun, nu excluderilor ideologice și partizane.

Îi cerem Principelui păcii să lumineze Myanmarul cu lumina unui viitor de reconciliere: să redea speranță generațiilor tinere, să călăuzească întregul popor birman pe căile păcii și să-i însoțească pe cei care trăiesc fără casă, siguranță sau încredere în viitor.

Îi cerem ca să restabilească vechea prietenie dintre Thailanda și Cambodgia și ca părțile implicate să continue să lucreze pentru reconciliere și pace.

Să-i încredințăm, de asemenea, populațiile din Asia de Sud și Oceania, greu încercate de recentele și devastatoarele calamități naturale care au afectat grav populații întregi. În fața acestor încercări, invit pe toată lumea să reînnoiască cu convingere angajamentul nostru comun de a-i ajuta pe cei care suferă.

Dragi frați și surori, în bezna nopții „a venit în lume lumina cea adevărată, lumina care luminează pe orice om” (In 1,9), dar „ai săi nu l-au primit” (In 1,11). Să nu ne lăsăm învinși de indiferență față de cel care suferă, pentru că Dumnezeu nu este indiferent la necazurile noastre.

Făcându-se om, Isus ia asupra sa fragilitatea noastră, se identifică cu fiecare dintre noi: cu cel care nu mai are nimic și a pierdut totul, asemenea locuitorilor din Gaza; cu cel aflat în pragul foametei și al sărăciei, asemenea poporului yemenit; cu cel nevoit să fugă din pământul său pentru a căuta un viitor în altă parte, asemenea atâtor refugiați și migranți care traversează Marea Mediterană sau străbat continentul american; cu cel care nu mai are de muncă și cu cel care caută de muncă, asemenea atâtor tineri care se chinuie să găsească un loc de muncă; cu cel exploatat, asemenea atâtor muncitori prost plătiți; cu cel care se află în închisoare și adesea trăiește în condiții inumane.

La inima lui Dumnezeu ajunge invocarea păcii care se înalță din fiecare țară, după cum scrie un poet: 
„Nu pacea unui armistițiu,  
nici viziunea lupului și a mielului, 
ci mai degrabă ca în inimă,
atunci când emoția se stinge 
și poți vorbi doar despre o mare oboseală. 
[…] Fie ca să vină 
asemenea florilor sălbatice, 
pe neașteptate,
pentru că de ele are nevoie câmpia: pace sălbatică.” 
(Y. Amichai, “Wildpeace”, in The Poetry of Yehuda Amichai, Farrar, Straus and Giroux, 2015).

În această zi sfântă, să ne deschidem inimile către frații și surorile noastre care se află în nevoie și în suferință. Procedând astfel, o deschidem Pruncului Isus, care cu brațele deschise ne primește și ne descoperă dumnezeirea Sa: „Dar, celor care L-au primit le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu" (In 1,12).

Peste câteva zile se va încheia Anul Jubiliar. Porțile Sfinte vor fi închise, dar Cristos, speranța noastră, rămâne mereu cu noi! El este Poarta mereu deschisă care ne introduce în viața divină. Este Vestea cea bună a acestei zile: Copilul care s-a născut este Dumnezeu făcut om; El nu vine să osândească, ci să mântuiască; apariția lui nu este trecătoare, El vine să rămână și să se dăruiască pe Sine. În El fiecare rană se vindecă și fiecare inimă își află odihna și pacea. „Nașterea Domnului este nașterea păcii."

Tuturor vă doresc din inimă un Crăciun senin și sfânt!