Bunică de 80 de ani din Cluj-Napoca: ”Am sunat la 112 și nu mi-a venit să cred ce a urmat...”

O experiență cu un apel la 112 ieșită din tiparul experiențelor clasice a avut loc în urmă cu câteva zile la Cluj-Napoca. Ce a păţit o clujeancă de aproape 80 de ani după de s-a simţit rău şi a sunat la numărul de urgenţă...

O doamnă în vârstă de 80 de ani din Cluj-Napoca a avut o cădere de tensiune săptămâna trecută. Aceasta a povestit pentru ZIUA de CLUJ experienţa cu apelul la 112. Clujeanca spune că are în general o neîncredere în actul medical prestat de angajaţii din Sănătate şi chiar o mare fobie de spitale, aceasta amintind de un episod în care a chemat Salvarea pentru fiica ei care avea o dureri abdominale, iar medicul de pe Salvare suspecta o apendicită, deşi palpa chiar locul în care se afla şi operaţia de apendicită a fiicei dânsei.   

Iată ce spune doamna Sara Cojanu din cartierul Mănăştur despre experienţa ei din urmă cu câteva zile cu apelul la 112. „Toţi suntem speriaţi după pandemia asta... Foarte greu am îndrăznit să sun, dar tensiunea mea era 95 cu 45, iar eu care am tensiune oscilatorie şi în general chiar mare, am zis că nu am încotro. Chiar mă simţeam foarte rău.   

Am vrut doar să cer un sfat, nu neapărat să chem Salvarea. Doream să mă pună în legătură cu un cardiolog care să mă îndrume cumva. Am mai sunat şi altădată la 112, dar întotdeauna era cineva care te repezea şi striga la tine. Dar de data aceasta, la capătul celălalt mi-a răspuns cineva care a spus «Domnă dragă, vă trimitem un echipaj cu cardiolog să vă consulte.»  A fost foarte draguţă doamna de la telefon. Nu m-a repezit cum se întâmpla altădată”, relatează doamna Sara Cojanu.

„Salvarea a ajuns în maxim 15 minute în cartierul Mănăştur unde locuiesc. Tensiunea deja îmi crescuse din cauza streslui şi nu le puteam dovedi problema decât cu tensiometrul care înregistrase valorile pe care le avusesem mai devreme. Vă daţi seama!!! Au stat cu mine aproape o oră ca să îmi verifice tensiunea de mai multe ori în acest interval...

Mi-au explicat cum să iau tratamentul pentru inimă şi cel pentru tensiune. Mă gândesc şi acum la vorbele lui (ale medicului - n.red.). Mi-a spus «bunica», tot timpul. Îmi pare atât de rău că nu i-am ţinut minte numele, dar am ţinut minte gestul lui.

Aşa ar fi bine să fie fiecare medic! Am fost extrem de mulţumită de felul în care m-a tratat şi ca om, nu doar ca pacient. Aşa mi-a dat un curaj, sufletersc. Mai rar aşa ceva, chiar merită să fie lăudaţi astfel de oameni. Mi-a spus că a depus un jurământ şi că nu şi-ar bate joc niciodată de acel jurământ”, a mai relatat doamna Cojanu pentru ZIUA de CLUJ.  

"Astfel de experienţe ne ajută să fim mândri de medicii noştri și să avem curajul să apelăm la ei cu încredere, nu cu frică", a concluzionat doamna Sara Cojanu.