Poetul Ion Pop, fost decan al Facultăţii de Litere a UBB Cluj, este laureatul Premiului Național de Poezie “Mihai Eminescu”

Profesorul universitar Ion Pop, a fost desemnat laureat al celui mai important premiu de poezie din România. 

Ion Pop a fost desemnat, joi, 15 iunie, laureat al Premiului Naţional de Poezie ''Mihai Eminescu'' pentru Opera Omnia pentru anul 2022.

Câștigătorul a fost anunțat în cadrul unei gale speciale organizate la Botoşani cu prilejul împlinirii a 134 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu.

Laureatul a fost ales de un juriu format din Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România și poeții Dan Cristea, Nicolae Oprea, Angelo Mitchievici, Marta Petreu, Vasile Spiridon şi Ioan Holban, conform Agerpres.

Pentru Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu"- Opera Omnia, aflat la a 32-a ediţie, au mai fost nominalizaţi Ioan Moldovan, Ioan S. Pop. Casian Maria Spiridon, Arcadie Suceveanu, Lucian Vasiliu, Doina Uricariu, Magda Cârneci şi Nichita Danilov.

"Mă bucur că am avut ocazia să vin din nou la Botoşani, după ce ani de zile am fost membru al juriului acestui important premiu. Poezia mea a fost şi este de asociat cu generaţia anilor 60, adică a unor scriitori cu care am fost alături şi prin vârstă, şi prin modul de a scrie, ceea ce s-a numit generaţia poetică românească neo-modernistă, adică aceea care a învins idealismul socialist, dogmatic, marcat crunt de facturii ideologici şi de tot felul de cenzuri", a declarat poetul Ion Pop, potrivit Agerpres.

Ion Pop a intrat în posesia unui premiu în valoare de 25.000 de lei, care i-a fost acordat de primarul Cosmin Andrei, şi a devenit şi cetăţean de onoare al municipiului Botoşani.

A fost decan al Facultăţii de Litere a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj şi director al Centrului Cultural Român de la Paris (1990-1993).

Ion Pop s-a născut s-a născut pe 1 iulie 1941 la Mireşu Mare în judeţul Maramureş și este apreciat ca poet, critic şi istoric literar. A debutat cu versuri în revista Steaua, (1959). A debutat editorial cu Propunere pentru o fântână, (1966), volum urmat de Biata mea cuminţenie (1969), Gramatică târzie (1977), Soarele şi uitarea (1985), Amânarea generală (1990).