Despre cum au uitat suporterii lui „U” să mai fie suporteri

Universitatea traversează o criză a valorilor cum nu s-a mai pomenit niciodată în istoria ei. Dacă la nivelul clubului situaţia era evidentă de mai mulţi ani, în privinţa suporterilor criza a apărut, paradoxal, odată cu vremurile de bunăstare instaurate de Walter şi s-a acutizat odată cu plecarea acestuia. Efectele sunt cutremurătoare pentru grupul de suporteri alb-negri, transformaţi acum într-o armată împrăştiată în toate direcţiile în lipsa conducătorilor şi pe de altă parte câţiva generali vocali, dar fără armată în spate!

Cei care se întreabă unde a dispărut galeria Universităţii din anii atât de ciudaţi ai dezastrului sportiv ce atrăgea, culmea, mii de adepţi în tribune, au la îndemână un răspuns simplu: s-a dizolvat efervescent în propria prostie! Multe dintre figurile reprezentative ale galeriei clujene au început să se intereseze tot mai mult şi tot mai direct de viaţa echipei altundeva decât pe stadion, apropiindu-se nepermis de mult de birourile clubului, de conducători, patroni sau jucători. Fiind şi băgaţi în seamă, au continuat în a-şi da cu părerea despre transferuri, antrenori şi strategii, ajungând să se considere parte din Fotbal Club Universitatea Cluj SA. Au uitat însă de cei pe care trebuiau să-i reprezinte. Au uitat în primul rând că ei înşişi sunt suporteri.
Astăzi, suporterii Universităţii nu mai există ca grup. Avem în schimb o seamă de justiţiari ce vor să facă ordine în club, în primărie, în federaţie şi cam peste tot pe unde bate privirea lor cocoţată mult deasupra muritorilor de rând. Faptul că nu mai reprezintă pe nimeni, că în spatele lor sunt doar scaunele goale ale stadionului, nu pare a fi considerată o problemă.

Nu mi-am propus să arăt cu degetul spre cineva anume. Dar, pentru că văd cum se risipeşte "U" în mii de păreri personale şi direcţii fără sens, e datoria mea să spun: Stop, fraţilor! Fiţi suporteri, nu curve de circ. Uniţi-vă vocile spre necesităţi comune dacă vreţi să vă bage cineva în seamă. Lăsaţi naibii memorile, petiţile on-line şi propria adulare pentru că nimic din ce aţi avut până acum nu a fost obţinut aşa. Nu vă bazaţi că U Cluj nu moare. E suficient să se transforme ca să nu mai fie „U"!