Strategia lui Mandorlini: două echipe pentru titlu şi Champions League

Corespondenţă specială din Abtenau – Austria: Tehnicianul “feroviarilor” încearcă să pună la punct două sisteme de joc diferite cu care să îşi surprindă adversarii de la meci la meci.

 Antrenorul Andrea Mandorlini testează în paralel două formule de joc: 1-4-3-3, preferat şi sezonul trecut, dar şi un surprinzător 1-3-4-3. Fiecare sistem se bazează pe jucători diferiţi şi are avantajele şi dezavantajele sale. Rămâne de văzut cum va reuşi tehnicianul italian să îşi implementeze ideile în jocul elevilor săi, dar şi dacă această strategie va da roade în următorul sezon.

 

Andrea Mandorlini vrea să îşi surprindă adversarii nu doar prin înlocuirea câtorva jucători de la o etapă la alta, cum a făcut sezonul trecut, ci şi cu schimbarea totală a sistemului. Pentru ca acest lucru să îi reuşească, tehnicianul italian încearcă să pună la punct două formule de joc care să funcţioneze la parametri egali şi care să îi permită să facă schimbări majore, în funcţie de adversar.

 

Sistemul inedit este 3-4-3, folosit o singură dată sezonul trecut, în victoria cu 1-0 în deplasare la FC Braşov, în returul campionatului. în acest caz, italianul mizează pe trei fundaşi centrali masivi, Piccolo, Cadu şi Alcantara, în timp ce apărătorii laterali Tony şi Edimar urcă la mijloc. în centrul liniei mediane este folosit Dani, alături de juniorul Sergiu Negruţ. Tânărul a avut o prestaţie apreciată, dar va “sări din schemă” când Emil Dică se va antrena din nou la capacitate maximă. în acest sistem, atacul este format din trioul Hora-Traore-Batin.

 

Avantajul acestei variante sunt apărătorii înalţi care au jucat împreună sezonul trecut şi care ar pune probleme oricărei ofensive adverse. Mai mult, Mandorlini îşi dă seama că cei trei stoperi sunt de valori egale şi fiecare merită să fie în teren. Pe de altă parte, jucătorii de la mijloc şi din atac mai au mult de lucru pentru a ajunge să joace aşa cum li se cere. Tony şi Edimar trebuie să se obişnuiască să urce mai mult în ofensivă decât atunci când erau folosiţi ca fundaşi, iar la centru este nevoie de o minte limpede care să îi pună în valoare pe cei trei atacanţi. Batin şi Hora, noi în lotul “feroviar”, mai au şi ei de lucrat la relaţiile de joc.

 

Celălalt sistem pe care Andrea Mandorlini îl încearcă în cantonamentul din Austria este cel folosit cel mai des în stagiunea precedentă, 4-3-3. Linia de fund este formată din Panin, Diogo, Rada şi Veloso, iar mijlocul este unul puternic – Kivuvu, Mureşan şi Culio. Ofensiva se bazează pe “gurile de tun” Kone şi Bjelanovic, susţinuţi de Deac, retras puţin în spatele lor. Avantajul acestei variante este folosirea unor jucători puternici şi înalţi, fiecare compartiment având cel puţin doi jucători cu o înălţime de peste 1,85 metri.

 

Deşi a avut cea mai bună apărare din campionat sezonul trecut, CFR nu a excelat în ofensivă, astfel că Mandorlini exersează foarte mult faza de atac, inclusiv pressingul la fundaşii adverşi. Mijlocul şi jucătorii din avanposturi se descurcă foarte bine, doar Kivuvu având ceva mai mult de lucru pentru a se integra în jocul echipei. în schimb, cuplul de fundaşi centrali Rada-Diogo are nevoie de ceva mai mult timp pentru a se suda. în ceea ce priveşte compartimentul portarilor, tehnicianul i-a utilizat prin rotaţie pe toţi cei patru goalkeeperi pe care îi are la dispoziţie, cu un mic avantaj pentru Stăncioiu şi Peskovic.

 

Cele două variante ale lui Mandorlini:

 

 1-3-4-3: Stăncioiu – Piccolo, Cadu, Alcantara – Tony, Dany, Negruţ, Edimar – Hora, Traore, Batin

 

 1-4-3-3: Peskovic – Panin, Diogo, Rada, Veloso – Kivuvu, Mureşan, Culio – Deac, Bjelanovic, Kone