Cadru militar, Bustan din Alba are deja două motive de mulţumire: echipa lui favorită s-a impus în meciul pentru care a trecut graniţele judeţului şi bonus, amintirile povestite în garnizoană vor cuprinde de acum şi un episod cu valuri şi vapoare.
Fiind împotriva metodelor de fidelizare prin premii, e normal să urechez marketingul clubului atunci când inventează monstruozităţi precum această tombolă a flămânzilor. Sigur, ea diferă puţin de acţiunile de pe deal, unde într-o anumită etapă din drumul spre maturizare clubul oferea spectatorilor săi eşarfe vişinii sau tricouri de "suporter", dar se înscrie într-o gamă a penibilului din care face parte şi năstruşnica idee a mascotei. Cred că, aşa cum a renunţat la a transforma găina într-un simbol universitar, "U" ar face bine să pună lacăt pe astfel de iniţiative ce nu au nimic în comun cu suporterii. Sigur, e mai greu să păstrezi şi să valorifici o identitate formată în timp decât să aplici din topor tehnici împrumutate din meciurile de baschet americane.
Dacă cineva din Alba merita trimis într-o croazieră cât mai departe de club, acela nu este domnul Bustan. Nici Gicu Grozav. Cine a mai rămas?
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.
