Ce sunt mare parte dintre jucătorii Universităţii decât sclavi veniţi de bună voie pe plantaţie? Nu m-am obosit să le reţin numele pentru că istoria uită repede micimea voinţei, iar ei sunt astăzi aici şi mâine la Petrolul, Chiajna sau Steaua pentru că aşa vor stăpânii lor în faţa cărora nu îndrăznesc să scoată un cuvânt ce le-ar proteja demnitatea. Ca semn al derizoriului şi al neimportanţei, până şi stăpânii lor le refuză dreptul de a purta numele pe tricoul de joc. Când Walter sau Becali puşcă din degete, nici umbra nu se poate ţine de fuga celui vizat. Şi atunci de ce ar trebui să mă înduioşeze pe mine că nu le este plătită şederea temporară la "U"?
Mergeţi, dragi băieţi, şi plângeţi pe umărul doamnei. E drept că şi ei îi lipseşte independenţa minimă a propriei semnături, dar promisiunile ţin de foame conştiinţei, iar o minciună frumoasă e oricând preferabilă durerosului adevăr. La orizont se vede pământul făgăduinţei, iar investitorul german este deja pe drum. Sper ca peluza să nu mai cânte vreodată pentru sclavi. A făcut-o destul în trecutul apopiat şi s-a dovedit că investiţia în tricouri goale aduce suferinţă. Rămâneţi, plecaţi, câştigaţi, pierdeţi, mi-e complet indiferentă soarta voastră de fotbalişti.
Să-i cereţi lui Szilagyi să plece la Ploieşti! Vom vedea atunci cum stă o coloană dreaptă, iar voi veţi înţelege, poate, că nimeni, niciodată nu poate lua altui om dreptul la demnitate fără voia acestuia.
E adevărat, nu sunteţi mercenari. Sunteţi sclavi!
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare!
