Cred că mulţi dintre cei care marţi au luat loc pe stadionul- doctor au suferit într-un fel sau altul pentru vişiniu. Nu le contest această aparteneţă, dar în acelaşi timp constat că publicul îşi aduce aminte de CFR doar în momente festive precum meciul cu Manchester. În restul timpului, echipa feroviară e o amintire dulce, un fel de bunic uitat departe, la ţară, cu vacile şi fânul lui, singur în toate zilele anului, dar sufocat de neamuri la sărbători. Iar bătrânul, în loc să-şi gonească musafirii din ogradă cu furca precum ar face-o cu orice gând necurat, deschide larg uşile casei să intre toţi cei falşi. Mâine, când ziua din calendar nu va mai fi scrisă cu roşu, singurătatea îl va copleşi din nou.
Oamenii merg la CFR - Manchester pentru că îi atrage lumina şi succesul englezilor. Sigur, şi-ar dori ca echipa mai aproape de ei, CFR Cluj, să obţină un rezultat bun, dar asta nu scuză prezenţa în tribune. Scopul este să vadă marele Manchester, meciul e doar un motiv!
CFR - Manchester e o sărbătoare pentru cei care nu iubesc fotbalul.
P.S. La sfârşitul meciului, crainicul stadionului a rugat oaspeţii sa rămână pe locurile lor până la evacuarea stadionului. 14.000 de spectatori au rămas pe loc.
