Alessandro Sarrocco: E greu să găseşti suporteri precum cei de la “U”

Preparatorul fizic al Universităţii s-a perfecţionat la Napoli, în “era Maradona”, unde l-a avut ca “elev” pe tânărul Fabio Cannavaro, care avea să ajungă căpitanul “Squadrei Azzura”.

Preparatorul fizic al Universităţii Cluj, Alessandro Sarrocco, a acordat în urmă cu câteva zile reporterilor ZIUA de CLUJ un interviu în cantonamentul de la Leogang. Austria. Şcolit în Italia şi Franţa, italianul, care în octombrie va împlini 47 de ani, a lucrat la mai multe echipe din Serie A şi B, dar şi în Iran, Emiratele Arabe Unite sau Lichtenstein.

 

 La Napoli l-a avut ca “elev” pe fostul căpitan al “Squadrei Azzura”, Fabio Cannavaro. Tot acolo l-a cunoscut pe Maradona, despre care spune că era “unul dintre cei mai buni oameni”, fără aere de vedetă. Se află deja în al doilea an la “U” Cluj, unde îi pregăteşte pe fotbalişti pentru a face faţă duelurilor din Liga I.

 

Aţi început cariera la Napoli...

Am început să lucrez ca profesor de educaţie fizică. Apoi, am urmat un curs al Federaţiei Italiene de Fotbal, destinat preparatorilor fizici profesionişti. Ulterior, am urmat un alt curs, de această dată în Franţa, la Université Claude Bernard din Lyon, la finalul căruia am obţinut o diplomă europeană de antrenor de fitness sportiv. De atunci am lucrat în fotbal. De 17 ani am în Italia şi o sală de sport. Aşa cum ai spus, am început cariera profesionistă în fotbal la Napoli în 1985, la Primavera (echipa de tineret – n. red.).

 

Am avut acolo doi antrenori, Juan Carlos (Giancarlo) Moronne şi Angelo Sormani. Câteodată eram chemat la echipa mare a lui Napoli, pentru a mă ocupa de recuperarea unor jucători. Aşa am ajuns să lucrez cu Baroni, Francini, de Napoli, Silenzi, Galli. După perioada petrecută la Napoli m-am mutat la Ascoli, Sienna şi apoi Foggia.

 

La echipa de tineret a celor de la Napoli aţi lucrat cu Cannavaro. Cum era fundaşul care avea să ajungă ulterior unul dintre cei mai buni fotbalişti ai lumii?

Avea pe atunci 17 ani. După doi-trei ani, când la Napoli a venit Angelo Lippi, l-a luat la prima echipă. Cannavaro a jucat bine şi s-a transferat la Parma. Era un fundaş de calitate, profesionist, chiar şi la acea vârstă fragedă, însă nu mi-am imaginat atunci că va ajunge un mare fotbalist, căpitan al naţionalei Italiei. Chiar dacă ai calităţi, ai nevoie şi de noroc pentru a ajunge unde a ajuns el.

 

De exemplu, poţi fi foarte bun ca fotbalist, însă te poţi accidenta şi atunci cariera ta se schimbă. Am cunoscut un jucător, Ciro Caruso, care probabil că era mai bun decât Cannavaro, dar care a avut ghinionul de a-şi rupe ligamentele.

 

Maradona era la prima echipă a lui Napoli pe când dumneavoastră eraţi la Primavera...

Da, el era starul echipei, puteai învăţa multe doar uitându-te la el. însă nu era singur la Napoli, alături de el au jucat alţi jucători mari, Careca, Giordano, Carnevale, Alemao. Locuiam în centrul sportiv al celor de la Napoli, luam masa împreună cu jucătorii de la prima echipă, aşa că l-am cunoscut şi pe Maradona, am stat de vorbă cu el. Este unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut, a ajutat mulţi prieteni, era oricând dispus să vorbească. Se comporta ca un om obişnuit, nu avea aerele unei vedete, deşi era cunoscut şi iubit în toată lumea.

 

Ce a urmat după Napoli?

Am lucrat la Ascoli, la Sienna pentru trei ani, pentru că acolo locuiam şi deţineam sala de sport, apoi m-am dus la Foggia, iar ulterior am avut şansa de a pleca în Iran, la clubul Saipa. în acelaşi timp, am făcut cursul din Franţa. Din Iran am ajuns în Emiratele Arabe Unite, unde am lucrat pentru clubul Al-Jazira din Abu Dhabi. Apoi am fost la Vaduz, în Lichtenstein, care juca în campionatul Elveţiei. M-am întors în Italia, la Lucchese şi Frosinone. Acum sunt în al doilea an alături de Universitatea Cluj.

 

Care sunt principalele diferenţe între mentalitatea fotbalistului român şi a celui italian?

Fiecare ţară are propria mentalitate şi din punct de vedere sportiv. Eu sunt de părere că atunci când te duci să munceşti într-o ţară străină trebuie să te adaptezi mentalităţilor locale. Italienii nu sunt cei mai buni, mentalitatea italiană are şi aspecte pozitive, dar şi negative.

 

Ce părere aveţi despre jucătorii români, despre modul cum abordează fotbalul?

De obicei, fotbaliştii români muncesc mult. în feluri diferite, dar muncesc mult. Nu se plâng niciodată. în Italia, în general, jucătorii se plâng mai mult.

 

V-a fost greu să începeţi munca la un club precum Universitatea Cluj?

A fost destul de greu pentru că anul trecut am schimbat mulţi antrenori, a trebuit să ne adaptăm stilului fiecăruia. A fost multă suferinţă în sezonul trecut, dar apoi au început să vină şi rezultatele, pentru ca în final să obţinem promovarea în Liga I.

 

Există jucători de calitate la “U” Cluj?

Nu vreau să vorbesc de calitatea fotbaliştilor, nu e treaba mea. Din punct de vedere fizic, jucătorii se prezintă bine, sunt mulţumit de munca lor, vom vedea rezultatele de-a lungul sezonului.

 

Vor fi pregătiţi jucătorii în prima etapă să ducă în spate un meci de 90 de minute?

Cred că da. Există timp suficient. în Italia, sezonul se pregăteşte în trei săptămâni. Totuşi, există şi o diferenţă faţă de România: în Italia, campionatul nu se întrerupe iarna decât pentru maximum două săptămâni, practic nu există pauză. Prin urmare, în baza pregătirii pe care o facem vara, jucăm timp de un an. Fotbaliştii importanţi, de la echipele mari, joacă în echipele naţionale, în campionat, în cupele europene, în Cupa Italiei. Pentru echipele care joacă doar în campionat e mai uşor, însă pentru cei care joacă 60 - 70 de meciuri pe sezon e dificil.

 

Credeţi că jucătorii Universităţii s-au prezentat bine în sezonul trecut din punct de vedere fizic?

Totul a depins de calităţile jucătorului. Nu contează doar pregătirea fizică, ci şi “bagajul” genetic al fotbalistului. Am jucat bine cu Dacia Mioveni acasă, am reuşit să întoarcem rezultatul. Am jucat perfect cu UTA, în deplasare. Cu FC Argeş a fost mai greu. A fost un meci în deplasare pe care eram nevoiţi să îl câştigăm, era foarte cald la Piteşti, poate de aceea am şi jucat mai slab. Dar, în general, cred că ne-am prezentat bine din punct de vedere fizic de-a lungul sezonului.

 

Jucătorii noi, care au sosit la club în această vară, cum se prezintă?

Muncesc cu toţii. Sunt mulţumit de progresele pe care le fac. Nu am avut probleme fizice, mergem mai departe şi încercăm să fim pregătiţi pentru prima etapă, contra Stelei.

 

Ce părere aveţi de suporterii Universităţii?

Sunt corecţi. Este greu să găseşti suporteri precum cei de la “U”, pentru că ei se uită prima dată să vadă dacă eşti serios, dacă atitudinea, mai ales în ceea ce îi priveşte pe jucători, e bună. Apoi, se poate să câştigi sau să pierzi, dar ei se uită prima dată la atitudine. Majoritatea fanilor se uită prima dată la rezultat. De aceea e important modul în care privesc jocul fanii de la Cluj. Dacă joci împotriva unei echipe mai bune, bineînţeles că poţi pierde. Importantă e atitudinea cu care intri în teren.

 

Aveţi vreo echipă favorită în Italia?

Genoa, pentru că m-am născut la Genova, şi Napoli, pentru că am lucrat acolo.