Daţi o căutare pe Google. Ştirea sună cam aşa: „Sportivul Rareş Chintoan a fost eliminat de kazahul Daulet Shabanbay în optimile categoriei 120 de kilograme din cadrul concursului de lupte libere de la Jocurile Olimpice de la Londra. Chintoan a avut bye în primul tur". Cum nu a mai intrat în recalificări şi nici în lupta pentru medalii, o muncă de patru ani a fost expediată în câteva rânduri care nu au atras atenţia.
E nedrept şi pierdem o poveste interesantă. Îi vom da cuvântul lui Rareş. „Am ajuns la Londra pe 8 august seara. Pe 10 august m-am cântărit, în 11 august am intrat în concurs", a început relatarea sportivului clujean. Surpriză! „Pe kazah nu l-am mai văzut luptând, nu l-am mai întâlnit niciodată pe saltea, mă aşteptam să participe un alt kazah. Prima repriză am câştigat-o cu 3-0. În a doua rundă s-a impus el cu 5-2. În ultima repriză a fost 0-0. S-a ajuns la <<Clinci>>, aşa îi spunem noi. Ce înseamnă asta? Arbitrul de margine are un sac cu patru sau şase bile, jumătate roşii, jumătate albastre. Eu, fiind echipat în roşu, am tras prima bilă. Am scos una albastră. Ghinion! Trebuia să-i dau voie adversarului, care era în albastru, să-mi prindă un picior şi să înceapă aşa lupta în repriza de prelungiri de 30 de secunde. Dacă el făcea un punct, câştiga, dacă nu, câştigam eu. În 90% din cazuri e în avantaj cel care atacă. A reuşit. Dacă treceam de kazah, aş fi avut şanse la locul 5 sau la medalia de bronz", e cronica istorisită în faţa unei ceşti cu cafea.
Vorbeşte calm, fără ca vocea să-i tremure. Ar fi şi ciudat să vezi un uriaş de 120 de kilograme plângând. "Mai erau 15 secunde din ultima repriză când am văzut că meciul se termină, că adversarul e obosit. Am crezut că trag bila mea. Aşa a fost să fie. Înainte să intru în concurs m-am gândit că poate e ultima mea Olimpiadă". A fost singurul luptător prezent la Londra, iar antrenorul federal Nicolae Ghiţă a demisionat când s-au încheiat Jocurile Olimpice.
De la "Papuc"
la trucurile cu ulei
Acum dăm filmul mult mai în spate. Suntem în curtea Şcolii Gen. 3 din Mănăştur. Antrenorul Vasile Popuţă e înconjurat de 15 copii, pe care-i invită la sală, la lupte libere. Din 15 elevi a continuat doar unul, Rareş Chintoan. "Mă mai trânteam cu colegii, nu eram un copil foarte bătăuş. La 13 ani aveam 74 de kilograme, eram bine dezvoltat, aşa am fost remarcat. Mai făcusem un pic de fotbal, dar nu eram talentat. Jucam portar sau fundaş doar ca să nu stau degeaba. Îmi amintesc un exerciţiu interesant de la antrenamente - <<Papucul>>. Participau 10 copii, 5 stăteau într-o parte, 5 în cealaltă parte, cu papucul între ei. Antrenorul rostea două nume şi trebuia să ajungi să iei papucul fără să-l atingi pe celălalt. Era un joc complex, care necesita inteligenţă şi viteză de execuţie", şi-a amintit Rareş.
Au urmat şedinţe de pregătire în care nu a trişat niciodată. "Îmi plăcea să muncesc. Făceam tot ce mi se cerea. Trebuia să urc pe frânghii doar cu ajutorul braţelor, să fac flotări, tracţiuni". A câştigat titluri după titluri şi a descoperit şiretlicurile acestui sport: "Unii se ung cu ulei pe picioare. Rişti să te descalifice dacă eşti prins. Dacă sunt descoperiţi, spun că vin de la masaj, unde se foloseşte uleiul. Se dau şi pe ceafă. În poziţia de luptă, corpul e uşor aplecat în faţă, vrând-nevrând îţi prinzi adversarul de ceafă. Eu nu mă dau cu ulei pe picioare, fiindcă am tendinţa să-mi pun mâinile pe picioare. Mai sunt şi alte trucuri. Îţi bagă degetul în ochi şi te enervezi, nu mai eşti concentrat. Se întâmplă şi să te loveşti cap în cap. Dacă eşti pe fază, bagi capul mai jos şi se loveşte şi adversarul, apoi tot el plânge".
Atena şi Beijing
Sportivul născut într-o zi de 13 a participat la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice, dar nu a izbutit să ia o medalie. Poate se va răzbuna la Rio pentru toate ghinioanele. "La Atena, în 2004, aveam doar 21 de ani, nu aveam experienţă. M-a învins în primul tur un turc, care apoi a luat bronzul". În 2008, cu o lună şi jumătate înainte să înceapă Olimpiada din China, a fost operat la meniscul drept. S-a accidentat la un turneu de calificare, unde adversarul a căzut cu toată greutatea pe genunchiul lui Rareş. A primit o veste proastă şi după intervenţia chirurgicală. "Doctorul mi-a spus că îmi sunt rupte şi ligamentele. Cred că era mai bine să nu mă operez şi să lupt aşa. Mi-a scăzut tonusul muscular după operaţie, am început recuperarea, aveam dureri. Adversarul de la Jocurile Olimpice a văzut că aveam genunchiul bandajat şi îmi agăţa piciorul lovit. Am pierdut lupta", a rememorat Rareş.
S-a operat din nou în noiembrie 2008 la Budapesta. Peste un an devenea campion naţional. Nu s-a bucurat prea mult. În februarie 2010 şi-a rupt şi ligamentele de la genunchiul stâng la un concurs din Turcia şi a revenit în competiţii abia în 2011. Practic, ultimul ciclu olimpic l-a petrecut între spitale şi saltea.
Încă nu ştie dacă va ajunge şi la Rio în 2016. Până atunci, îi invită pe copii să aleagă luptele libere, fiindcă sportul ce provine din legendara "trântă" numără azi doar în jur de 400 de concurenţi: "E un sport pentru copiii care vor să arate că au valoare, că depăşesc greutăţile. Financiar nu e o opţiune foarte bună". Sinceritatea discursului merită o bilă roşie, bila care nu a vrut să iasă din sac la Londra.
A câştigat
şi la greco-romane
Rareş Chintoan a câştigat în 2003 şi un turneu internaţional de juniori de lupte greco-romane. „Am învins şi într-un meci disputat în Germania. Am preferat luptele libere, pentru că îmi plac mai mult. Care ar fi diferenţele dintre cele două stiluri? La lupte libere ai voie să agăţi picioarele, să pui piedică folosind piciorul, să iei cu mâna piciorul. La greco-romane lupta se desfăşoară de la brâu în sus", a explicat Rareş.
Poliţist şi antrenor
Legitimat la Dinamo, Rareş Chintoan e agent principal în cadrul Ministerului de Interne. „Aşa sunt asigurat, în caz că mă accidentez sau mă voi retrage din sport. Nu am participat la nici o acţiune specifică. În contractul meu scrie sport. Voi avea o slujbă şi un venit. Vreau să continui şi în Poliţie, şi ca antrenor. Vreau să le transmit copiilor din experienţa mea. Şi acum stau la antrenamente şi le dau sfaturi".
1.500 de euro meciul
Pentru a-şi completa veniturile, Rareş va pleca pe 13 octombrie la clubul Triberg, urmând să lupte în campionatul Germaniei. Clujeanul nu e la primul contract extern, a mai activat la echipa din Aalen (Germania, 2006-2007, 2011). „Poţi câştiga 1.500 de euro sau chiar 2.500 de euro la un meci din prima ligă germană. Nemţii primesc mai mult", a declarat Rareş.
Neînvins acasă
din 2002
Marea problemă a sportivului clujean e lipsa unui partener valoros de antrenament. „În ţară mă pregătesc mai mult cu manechinul, nu am concurenţi pe măsură la categoria mea. Cu o lună înainte de Olimpiadă, la Naţionale am câştigat fiecare meci în 30 de secunde, cel mult un minut. Se mulţumeau că iau medalia de argint sau de bronz. Ultima mea înfrângere în România datează din 2002, când m-a învins Mihai Stroia, care acum e antrenor la Steaua".
Cubanez închiriat
de un sponsor
Pentru Jocurile Olimpice de la Londra, Chintoan s-a pregătit în luna martie în Poiana Braşov împreună cu sportivul cubanez Alexis Rodriguez. „ Un sponsor din Cluj, Zuz Dragoş, i-a plătit 2.000 de euro ca să vină. Acum cred că ar veni şi pentru 1.000 de euro. Fost campion mondial, Rodriguez şi-a amintit că ne-am întâlnit la un turneu de calificare pentru Olimpiada de la Atena. Pe mine m-a bătut cu 7-6, apoi nimeni nu a mai reuşit să-i ia un punct. L-am mai învins în 2005, la Mondialele de la Budapesta, şi pe campionul olimpic Artur Taimazov".
Blaturi
pentru medalia de aur
Cubanezul Alexis Rodriguez a câştigat un titlu mondial. Mai are trei medalii de argint, în finale pe care le-a vândut, pentru circa 50.000 de euro, fiindcă în Cuba nu i-ar fi fost răsplătită performanţa. A fugit din ţară, soţia şi copilul au rămas acolo. Acum stă în Azerbaidjan. În lumea luptătorilor se vorbeşte că Turcia a cumpărat o medalie de aur la Mondialele de la Istanbul cu 200.000 de dolari. „Se învârt mulţi bani, federaţia din Azerbaidjan le oferă sportivilor o primă de un milion de dolari pentru un titlu olimpic", a dezvăluit Chintoan.
„Ne gândim la copii"
Soţia lui Rareş e pivotul echipei „U" Jolidon, Florina Chintoan, fostă Bârsan. S-au cunoscut în 2005, iar în 2009 s-au căsătorit şi încearcă să se bucure de puţinul timp pe care-l petrec împreună. „Când eu plec în cantonament sau la concursuri, ea vine acasă. S-a întâmplat să ne întâlnim doar o oră acasă. Florina pleca în Ungaria, eu veneam de la Bucureşti", a zâmbit amar Rareş. „Ne gândim la copii, dar aici nu merge să-ţi faci planuri", a mărturisit Florina.
„Gyor e cea mai tare"
„U" Jolidon s-a calificat în premieră în grupele Ligii Campionilor câştigând turneul de la Cluj, unde le-a învins pe Rostov pe Don (Rusia, 23-22) şi pe Muratpaşa (Turcia, 34-26). „Am jucat fără presiune, nu aveam nimic de pierdut. Rostov avea jucătoare foarte bine cotate. Avem o grupă foarte puternică, dar vrem să jucăm un handbal frumos, să nu ne facem de râs. Vom lua fiecare meci în parte, Gyor e cel mai puternic adversar", a spus Florina (foto). „U" Jolidon va evolua în grupa B, alături de Gyor (Ungaria), Podravka Koprivnica (Croaţia) şi Krim Ljubljana (Slovenia).
Îl enerva Ronaldinho
Rareş Chintoan a mărturisit că nu e foarte interesat de fotbal, dar o simpatizează pe AC Milan, echipa care nu i-a plăcut doar când pe San Siro juca şi Ronaldinho. „E un club mare, tot timpul a avut rezultate. Nu mi-a mai plăcut Milan când era acolo Ronaldinho, brazilianul juca prea mult la mişto. Îi urmăresc când evoluează în Liga Campionilor, este echipa la care mă uit".
CV
l S-a născut pe 13 ianuarie 1983
l Sport: lupte libere
l În 1998 a devenit campion naţional la cadeţi
l A câştigat 4 titluri de campion naţional la juniori
l Are în palmares 7 titluri la seniori
l A fost vicecampion european de juniori în 2000 şi vicecampion mondial de juniori în 2003
l A obţinut două medalii de bronz la Campionatul European de seniori (2006 şi 2008)
l A participat la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice - Atena 2004, Beijing 2008 şi Londra 2012
l Nu a mai fost învins în competiţiile interne din 2002
