Putem să-i iertăm multe - se ştie că nicăieri iarba nu miroase mai frumos ca în Giuleşti - dar când portarul dă semne că nu se mulţumeşte cu adulmecatul ei şi mai vrea să o şi pască, devenim nervoşi.
Debut mediocru pentru portarul Universităţii. S-a aşezat în fund la gol, de parcă aştepta să-i aducă cineva lopăţica şi găletuşa, iar într-o altă fază i-a zburat mingea din mână, de-am zis cu toţii "Stop glumelor nesărate, luaţi-i solzii de pe minge!". Până aici, nimic ieşit din comun, ştim că portarii sunt singuri în faţa destinului şi de aceea nu venim la meciuri cu foarfecă de vie să tundem boii ce rumegă struguri. Dar dumneata, domnule Bornescu, trebuie să cunoşti că batjocura peluzei se ţine minte o sută de ani!
Poţi îmbrăca tricoul Universităţii şi să glumeşti pe seama fricii de a nu încurca vestiarele în Giuleşti, dar atunci când în tensiunea meciului îţi găseşti timp să cânţi cu tribuna înseamnă că îţi place circul şi vrei să trăieşti cu noi o aventură galantă. Nu speriem artiştii, ca nu cumva să se supere şi să plece, dar pedepsim teatrul prost prin fluierături cu degetele adânc vârâte în gură!
