Ţiril a fost ales de Walter, adevăr pe care nimeni nu încearcă să-l pună la îndoială. De aici încolo afirmaţiile conţin însă şi o doză de probabilitate. Probabil Walter s-ar fi aşteptat ca omul lui să-i facă umil pantofii şi să-i şteargă praful de pe umeri şi din acte, precum face căţelul cu zulufi înmatriculat în Alba. Ţiril nu a fos chiar atât de docil precum se aştepta Walter, a început să umble la Ligă, a contestat transferuri şi în general s-a comportat decent în raport cu Universitatea. Nu a fost călău pentru club, aşa cum şe aştepta lumea la început, dar nici erou nu a devenit în scurta perioadă petrecută aici. Deşi intra în atribuţiile sale, inventarierea trecutului apropiat, cu transferurile către Petrolul şi atragerea răspunderii cel implicaţi, nu s-a realizat nici măcar la stadiul de discuţie.
Ţiril a primit în dar un cal pe care nu avea voie să-l caute la dinţi, dar, cu ceva tupeu, putea să-i ridice coada pentru a-i descoperi mizeria. Mirosind ceva, probabil speriat de repercursiunile legale ale pasivitaţii în raport cu Walter, dar şi conştient că nu e indicat să-l deranjeze pe acesta, Ţiril a ales boala.
Doamna Marieta, cea nominalizată să-i ia locul la Universitatea, nu va ajunge probabil să aibă asemenea dileme. Îi place muzica şi cânta în duet cu Walter.
