Deşi mi-e drag, prefer să stau cu ochii în urzici ca să ştiu de ce mă scarpin!
Universitatea are cinci înfrângeri după 27 de etape. Altădată, avea cinci eşecuri din patru meciuri, aşa că statistica prezentului bate la fundul gol orice amintire recentă. Atâta vreme cât uit de Mărginean (într-o zi am să vă povestesc cum am fost noi pe aripi de vis la Viena!) şi de alţi chiţibuşi de prin conducere, oameni a căror unică grijă este să-i aprindă trabucul lui Walter, pot sta liniştit să admir apusul acestei ediţii de campionat. Este, totuşi, frumos să nu te ardă din spate grija retrogradării şi în acelaşi timp să nu te orbească în faţă lumina Europei. Vreme de huzur, câţi oare au parte de ea?
Poate că asta trebuia să facem mai din vreme, să luăm calul de mare fără să-i căutăm dinţii. Walter poate să plece. Sau poate să rămână. Universitatea poate termina pe locul 6. Sau pe locul 10. Mărginean poate să plece. Sau bine ar fi să plece! Ideea e că "U", aşa cum îl avem astăzi, ar trebui să ne aducă liniştea în casă, ca o sărbătoare de care prea rar avem parte.
Între un trecut chinuit şi un viitor ce nu există, astăzi aleg prezentul!
