A păşit, sigur pe el, în biroul din Casa de Cultură a Studenţilor. Elegant, coborât parcă de pe coperta unei reviste de modă. În câteva minute, cerul i s-a părut prea jos, apăsându-i umerii zvelţi. Vestea l-a prins nepregătit, fără gardă. "Credeam că schimbă medicul şi m-au schimbat pe mine". Jucătorii au pufnit în râs, îşi dădeau coate. Fusese secundul lui Teaşcă, proaspăt demis, şi se aştepta să facă parte şi din staff-ul lui Fane Cârjan, pentru care făcuse lobby când au început căutările unui înlocuitor al "Micului Napoleon". Secretarul Titus Lucaciu i-a strâns mâna şi i-a mulţumit, apoi i-a înmânat o scrisoare de recomandare.
În epistola din 27 aprilie 1969, parafată de conducerea secţiei de fotbal a clubului Universitatea Cluj, decizia demiterii tovarăşului Nicolae Szoboszlay era explicată, cu canoanele verbale ale timpului, prin dorinţa de a produce o schimbare radicală la echipă. Într-un alt paragraf, secundul lui Teaşcă era descris drept un "antrenor îndrăgostit de meseria sa, priceput, foarte harnic, stăruitor şi perseverent, cu mult spirit de iniţiativă". Mai jos, se amintea că tovarăşul Szoboszlay poseda două limbi străine, maghiara şi germana, şi că "stăpâneşte o bogată informare cu caracter profesional, dobândită din lectura a numeroase publicaţii, cunoştinţe pe care le aplică în procesul de instruire, fiind astfel în curent cu cele mai moderne metode de lucru". Următorul citat poate îi va amuza pe foştii săi elevi, în amintirea zilelor în care erau obligaţi să-şi cureţe ghetele şi să-şi împăturească echipamentul. "Precizăm că este un om foarte ordonat, pedant şi cinstit, calităţi care se reflectă în activitatea sa". Spre finalul scrisorii, se preciza că "Fără a face un act de complezenţă, deci în mod cu totul sincer îl recomandăm a fi angajat". Semnau Prof. Doctor Docent I. Ciobanu, preşedintele clubului, şi secretarul Titus Lucaciu. Aşa se oficializa despărţirea de un antrenor în urmă cu câteva decenii.
Coleg de apartament cu doctorul Stoicoiu
Nicolae Szoboszlay a venit plin de speranţe la şedinţă şi a plecat cu o foaie în mână. A închis uşa şi l-au năpădit amintirile. Era din nou elevul din clasa a opta, refugiat cu "U" la Sibiu, unde a fost cazat în locuinţa doctorului Stoicoiu, preşedintele Universităţii, mai târziu chirurg în Canada. Încă mai simţea durerea umărului fracturat într-un meci cu UTA din 1951, când a fost internat la Chirurgie II. Avram, cel care fusese numit secund al lui Fane Cârjan, marcase în 1951, în partida cu Armata Cluj, golul promovării Universităţii, în confruntarea în care Nicolae Szoboszlay a fost cel mai bun jucător al "Şepcilor Roşii". La final, antrenorul Armatei, Elemer Hirsch, a intrat în vestiar şi l-a felicitat pe "Portarul Zburător".
De ce a ales să lucreze cu juniorii
Nu a stat mult timp departe de Universitatea. "Din toamna lui 1943, cu intermitenţe, am servit cu cinste, entuziasm şi multă dragoste acest club. Impresiile create, trăirile pe parcursul activităţii mele de jucător şi antrenor mă obligau moral să fiu credincios Universităţii. Până la un anumit moment dat, am avut relaţii mai mult decât amicale cu conducătorii echipei". Profesor exigent, nedispus la compromisuri, a stârnit opoziţia vestiarului şi a decis în 1975 să lucreze cu juniorii. "Mentalitatea mea şi concepţia mea despre viaţa extrasportivă au generat conflicte cu jucătorii echipelor de seniori. M-am hotărât să lucrez doar cu juniorii. Am studiat psihologia copilului şi juniorului, adaptându-mi metodele în funcţie de vârsta elevilor. Am fost Coordonatorul Centrului Universităţii până în 1986, când am ieşit la pensie. Am colaborat foarte bine cu Nicolae Fabian, care răspundea de partea administrativă. Am reuşit să asigurăm condiţii minimale de pregătire. După pensionare, am rămas consilier la Centrul de Copii şi Juniori, am fost şi secundul lui Neluţu Sabău când Universitatea a promovat din «C» în «B»".
"Am fost jignit"
După aproape o jumătate de secol de la şedinţa de la Casa de Cultură a Studenţilor, într-o lume în care totul se desfăşoară pe repede-nainte, o imagine îl tulbură pe reporter. Mâinile, care au salvat poarta Universităţii de zeci de ori, tremură când răsfoiesc pozele şi hârtiile îngălbenite. Nu vârsta înaintată este de vină, deşi 86 de ani nu sunt puţini, fiindcă Szoboszlay se ţine bine, începe fiecare dimineaţă cu o şedinţă de gimnastică. Tremurul are o altă explicaţie. Veţi înţelege imediat. "Pe 31 iulie 2011 mi-a expirat contractul cu Universitatea. Despărţirea nu a fost cea pe care o speram. Aşteptam să vină cineva să-mi strângă mâna, să-mi mulţumească şi să-mi ureze succes. Ba mai mult, am fost jignit la inaugurarea stadionului. La întâlnirea de la Hotelul Sport, deşi eram decanul de vârstă, fiind şi antrenor emerit, am fost amintit doar undeva printre foştii portari ai clubului. N-am mai stat la festivitate, am plecat acasă".
Au scăpat de o "povară"
Deşi cardiologii i-au recomandat să-şi adapteze efortul după anii din buletin, Nicolae Szoboszlay nu lipsea de la antrenamentele şi selecţiile de la Centrul de Copii şi Juniori. Îşi nota în carneţel, lua pulsul jucătorilor. Fostul portar e discret, nu vrea să arunce cu noroi în clubul la care a muncit. Prin redacţii se ştie că omul care trage sforile la Universitatea e Ioan Mărginean, poreclit "Limoniu". Un tip specializat în subteranele fotbalului intern, blindat de relaţia de familie cu Dan Lazăr, un apropiat al premierului Emil Boc. Un om cu o agendă prea încărcată, fără un minut liber pentru a-i da mâna unui martor al primelor capitole din istoria Universităţii. Mărginean a eficientizat schema de personal a clubului şi a redus costurile, eliminând un pensionar. Dacă ar fi angajat la o firmă de curăţenie, ar merita o primă. Din păcate, e o întâmplare din viaţa Universităţii Cluj. Din uşă, în prag de an nou, Szoboszlay a avut ultimul cuvânt al întâlnirii cu ziaristul: "«U»-ist rămân până la ultimele bătăi ale inimii mele care-mi produce necazuri".
CV
Data naşterii: 18.07.1925
Locul naşterii: Orăştie (jud. Hunedoara)
Postul: portar
A jucat la "U" Cluj (1943-1944, 1950-1952), Ferar (1945-1946), Dermagand Tg. Mureş (1947-1948), CS Armata Bucureşti (1948-1949), CS Armata Cluj (1952-1953), Dermata Cluj (1954-1955).
A fost selecţionat la echipa naţională "B".
Antrenor emerit
A pregătit echipele Dermata Cluj, ASA Cluj, Sticla Turda, "U" Cluj, ISCT, Corvinul, CFR.
A avut o activitate prodigioasă la Centrul de Copii şi Juniori al Universităţii Cluj. Prin mâna sa au trecut, printre alţii, Remus Câmpeanu, Petru Emil, Paul Marcu, Vasile Suciu, Constantin Suciu, Alexa Uifăleanu, Ioan Ovidiu Sabău, Tim Câmpeanu, Tiberiu Bălan.
Îndrumar pentru Centrul de Copii şi Juniori
După mai multe decenii în care a lucrat în sectorul juvenil, Nicolae Szoboszlay crede că randamentul Centrului de Copii şi Juniori ar fi mai mare dacă antrenorii ar fi specializaţi pe anumite grupe de vârstă: "La copii e nevoie de un antrenor care să-i înveţe să lovească balonul corect. La pubertate, între 13 şi 16 ani, tehnicianul trebuie să ţină elevii în mână. Apoi, la juniori, concepţia de pregătire trebuie să fie apropiată cu cea de la echipa de seniori".
Colaborator la "Viitorul"
Nicolae Szoboszlay lucrează împreună cu Mihai Georgescu la Şcoala de Fotbal "Viitorul", deschisă de fostul şef al Centrului de Copii şi Juniori al Universităţii Cluj. "M-a căutat acasă Mihai Georgescu. Mi-a zis că ştie ce sentimente am faţă de Universitatea, dar îmi oferă o colaborare la «Viitorul». M-a ofertat la câteva zile după festivitatea prin care a fost inaugurat stadionul. Am acceptat oferta din dragoste pentru meserie şi din dorinţa de a-mi menţine potenţialul mintal".
"U" joacă la Firiza
Spiritul Universităţii Cluj este evocat şi la întâlnirile organizate la casa de vacanţă de la Firiza (jud. Maramureş) a fostului atacant Miky Szabo. "Cultivăm tradiţia acestui club. De 13 ani ne întâlnim la invitaţia lui Szabo, care a lucrat ca stomatolog. E un suflet mare, creşte 24 de câini vagabonzi, toate animalele au vizita medicală. Participă la şuete Paul Grăjdeanu, Dorin Barbu, Remus Câmpeanu, Răduţă, Mircea Neşu, Mihai Adam, Marius Bretan sau Patriţiu Abrudan. Avem invitaţi şi doi studenţi la Conservator, eu cânt alături de ei. Ne întâlnim vineri şi ne despărţim duminică. Depănăm amintiri, ne tachinăm, spunem bancuri", a povestit Szoboszlay.
