Cu derby-ul la psiholog: “Să-i distrugem pe ceilalţi!”

Psihologul Daniel David a comparat echipele “U” şi CFR cu două comunităţi primitive care nu pot convieţui în acelaşi oraş.

Portarul se oferă să mă conducă spre cabinetul profesorului Daniel David. Scările urcă în spirală spre birou. Dacă nu-l cunoşti, drumul pare întortocheat. Pentru profani, aşa e şi munca unui psiholog, o căutare a uşii potrivite.

Am apelat la şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai să ne ofere o altă perspectivă asupra derby-ului CFR - "U". Lumea sportului nu-i este străină. A practicat atletismul până în clasa a 8-a, câştigând concursuri în probele de 100 de metri şi săritura în înălţime. În paralel, a jucat fotbal, vârf sau extremă, la Olimpia Satu Mare şi Flacăra Satu Mare. Când a intrat la Liceul "Doamna Stanca", secţia Biochimie, a trebuit să aleagă între sport şi învăţătură. A câştigat şcoala. "Dacă aş mai avea o şansă, o altă viaţă, aş alege sportul. În liceu am mai făcut Kung Fu, pentru că antrenamentele erau în sala şcolii", spune Daniel David, care joacă fotbal şi tenis de câmp cu prietenii.

De ce credeţi că şefii echipei CFR au scumpit biletele pentru meciul cu "U"?
Încerc să găsesc o explicaţie generală, gândindu-mă ce reprezintă astăzi echipele de fotbal şi fanii într-un oraş. Există o serie de studii de psihologie a sportului care arată că echipele de fotbal generează o comunitate pentru fani, jucători şi conducători. Această comunitate e ghidată, din păcate, mai ales în sport, de ideea unor comunităţi primitive. Altfel spus, o comunitate tinde să-şi menţină identitatea distrugând identitatea alteia. Şi atunci, dacă în acelaşi oraş ai două comunităţi de acest tip, fiecare încearcă să-şi exprime identitatea distrugând-o pe cealaltă.

"Încearcă să-şi maximizeze comunitatea lovind în cealaltă"

Nu se poate ajunge la o convieţuire paşnică?
Teoretic, se poate. Modelul european merge pe această idee, exprimarea identităţii în diversitate. Acestea sunt valori europene care, nu vreau să generalizez, cel puţin la noi în ţară nu au pătruns foarte puternic. Nu ştim să trăim în diversitate, noi mereu încercăm să ne identificăm cu un grup, cu comunitatea noastră. Ca să ne menţinem identitatea, ceilalţi trebuie puşi la locul lor, să nu ne încurce şi, dacă se poate să-i desfiinţăm, cu atât mai bine. Nu ştim să trăim şi să ne exprimăm identitatea acceptând diversitatea. E o chestie generală pentru ţară. Atunci, mă gândesc că, oraşul Cluj nefiind atât de mare, cele două mari comunităţi sportive nu ştiu să trăiască în comunitate una cu cealaltă. Fiecare încearcă să-şi maximizeze comunitatea proprie lovind în cealaltă.

Mărind preţurile biletelor, loveşti şi în comunitatea ta, pentru că vor fi suporteri ce nu pot ajunge la meci.
Probabil e o gândire pragmatică. Dacă eu afectez un grup mic din comunitatea mea, dar pot afecta un grup mare din cealaltă comunitate, merită să-mi asum costurile.

Pe termen lung nu vor fi repercusiuni?
Cred că vor fi. Nu e doar situaţia din Cluj, e vorba de mentalitatea echipelor de fotbal şi a comunităţilor din jurul lor. E de înţeles că vrei să-ţi protejezi interesele, dar nu uita că într-o societate modernă acest lucru se poate face numai în diversitate.

"Culorile cluburilor şi-au pierdut semnificaţia"

Cum aţi caracteriza cele două echipe?
Pe mine mă şi miră, dacă te gândeşti la simbolurile echipelor din Cluj. Alb şi negru e "U", alb-vişiniu, CFR. Ce semnifică? Albul şi negrul înseamnă armonia contrariilor. Tu, dacă ţi-ai înţelege cu adevărat simbolistica, ai avea o altă atitudine. Vişiniul ce reprezintă? Reprezintă romantismul, non-egoismul. Dacă ai înţelege semnificaţia culorilor, ar trebui să ai o altă atitudine. Din păcate, au rămas nişte chestii formale, cărora le-am pierdut conţinutul.

La CFR sunt în frunte doi oameni cu şcoală, nu avem conducători primitivi ca la alte echipe.
Tocmai de aceea, sunt convins că în spate e şi un calcul economic şi un mod de a controla accesul. Nu e o chestie brută, Paszkany şi Mureşan sunt doi oameni care gândesc.

"Universităţile colorează Clujul"

Dacă simbolistica nu mai rezonează cu ceea ce sunt astăzi echipele, cum le-aţi descrie atunci pe "U" şi CFR?
Eu sunt un fan "U" Cluj şi prin tradiţia universitară. În copilărie ţineam cu Olimpia Satu Mare şi cu Steaua. Deşi sunt un fan "U" Cluj, dacă CFR joacă în cupele europene, o susţin. Ţin cu echipa mea, dar recunoscând valoarea diversităţii. Prin natura mediului în care lucrez, mă simt apropiat de "U" Cluj. Cele două echipe exprimă dezvoltarea Clujului. "U" e o echipă studenţească, formată în contextul unirii Transilvaniei cu România. CFR-ul reprezenta Clujul şi înainte, şi după unirea cu România, mai mult pe latura profesiilor, ca să spun aşa, decât pe latura studenţimii. CFR a adus două titluri la Cluj.

Cum vă explicaţi că un club, care a câştigat şapte trofee, nu a cucerit şi Clujul?
Clujul nu e un oraş atât de mare. E un oraş care, ca şi cultură, ca şi impact social, gravitează în jurul Universităţii. Când se mişcă Universitatea Babeş-Bolyai, se mişcă şi Clujul. Ce se întâmplă în mediul universitar colorează viaţa din Cluj. Au existat, chiar dacă nu mai sunt atât de puternice, legături între "U" şi Universitatea Babeş-Bolyai. Cred că acesta e motivul pentru care CFR-ul nu a prins atât de tare în Cluj. Lumea asociază clubul sportiv cu Universitatea, iar universităţile colorează Clujul.

"Antrenorul vede psihologul ca o ameninţare"

De ce credeţi că majoritatea cluburilor noastre nu angajează psihologi?
Vă spun de ce. Problema majoră ţine de antrenor, care vede psihologul ca o ameninţare. El nu înţelege că psihologul nu e un om cu o experienţă bogată de viaţă, ca antrenorul, psihologul este un profesionist, care are nişte cunoştinţe de specialitate. Antrenorul ar trebui să aibă cu el o relaţie similară celei pe care o are cu medicul. Dacă eu aş fi psiholog la o echipă, aş face un profil psihologic al fiecărui jucător. Aş da acest profil antrenorului şi i-aş spune cum să-şi adapteze antrenamentul şi ca echipă, şi ca individ, pentru ca ceea ce spune şi ce vrea să se transpună în practică. E o chestie de expertiză, nu de experienţă de viaţă.

Mai avem şi cazul lui Gigi Becali, care-şi distruge în public jucătorii.
Acolo chiar ar fi nevoie de un psiholog, să-i pregătească pe jucători cum să se adapteze criticilor şi cum să reziste la stres.

Terapie împotriva stresului

Cum se poate diminua stresul fotbaliştilor înaintea unui derby?
Nu am profilul jucătorilor, dar să încerc să dau nişte sfaturi. Oamenii se împart în două mari categorii în funcţie de stilul în care gândesc în cazul situaţiilor stresante. Unii gândesc într-o manieră mai iraţională. Îşi formulează scopurile şi dorinţele în termen de "trebuie", de "necesitate". "Trebuie să se întâmple ce vreau eu", "Nu pot concepe să nu se întâmple asta". E un stil de gândire rigid, catastrofare, lipsă de toleranţă la frustrare şi evaluare globală. Dacă tu ai acest stil într-o situaţie stresantă, emoţiile pe care le experimentezi sunt emoţii negative, disfuncţionale, nu de nemulţumire, ci de furie şi anxietate.

Care e varianta raţională?
Trebuie să spui "Îmi doresc foarte mult să reuşesc", "Fac tot ce e omeneşte posibil", "Dau tot ce pot", dar accept că, în ciuda acestui fapt, s-ar putea să nu reuşesc. Nu vei spune "groaznic" şi "catastrofal", vei spune "E foarte rău", "E foarte neplăcut", dar pot tolera situaţia, pot merge înainte. Nu faci evaluări globale. "Acela nu e prost şi incapabil, comportamentul său nu a fost foarte performant în situaţia dată". Ai cele două extreme. Când gândeşti în termen de "trebuie", "Nu pot concepe" şi cealaltă situaţie, când spui "Îmi e totuna dacă se întâmplă". Acestea sunt extreme, varianta raţională e cea de mijloc.

E confirmată de studiile de specialitate?
Iar studiile din psihologia sportului arată că stilul raţional este cel care generează un optimum motivaţional, adică o motivaţie care te duce la performanţă. Stilul extrem te duce la hipermotivare, iar hipermotivarea este asociată cu performanţa scăzută. Stilul lipsit de motivaţie duce la hipomotivaţie şi tot la o performanţă scăzută. Jucătorii ar trebui pregătiţi psihologic să fie în zona optimului motivaţional.

"Niculescu a dat un alt spirit"

Veţi merge la meci?
Nu, din păcate, voi fi la Bucureşti.

Spuneţi-mi câţiva jucători care vă plac din cele două formaţii.
Să vă spun sincer, nici nu-i prea ştiu. M-am bucurat mult când l-au adus pe Claudiu Niculescu. A dat un alt spirit. Nu mai fuge ca pe vremuri, dar face diferenţa, acolo, într-un metru pătrat, scoate din joc doi fotbalişti. Dacă ar fi să remarc pe cineva, pe el l-aş alege. Ceilalţi fotbalişti tineri pot creşte lângă el. Prezenţa lui pe teren e foarte importantă, chiar şi când nu driblează, când nu dă gol. Atrage adversarii şi creează culoare pentru colegii săi. De la CFR îl ştiu pe Cadu, nu-i ştiu pe cei noi.

Un pronostic?
Va fi atât de tacticizat totul, încât cred că va fi un scor egal. Asta dacă Niculescu nu dă gol sau creează o fază de gol.

 

Data naşterii: 23 noiembrie 1972
Locul naşterii: Satu Mare

Este şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din UBB.
E titularul profesurii internaţionale "Aaron T. Beck" (2007). Aaron T. Beck este profesor de psihiatrie la University of Pennsylvannia (SUA), fondatorul terapiilor cognitiv-comportamentale
A fost decorat în 2008 de Preşedintele României cu Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler.
Predă şi la "Mount Sinai School of Medicine" din New-York (SUA).
Personalităţi preferate: Alexandru cel Mare, Salvador Dali (ca pictor), Albert Einstein, Isaac Newton
A inaugurat anul trecut "Cubul virtual", unde, pe lângă munca de cercetare, se tratează cu ajutorul realităţii virtuale fobii precum răul de înălţime sau frica de avion. Investiţia a costat în jur de 2 milioane de euro.