„Esenţialul e invizibil pentru ochi", observa „Micul Prinţ". Tot personajul lui Antoine de Saint-Exupery spunea că esenţialul se poate vedea numai cu ajutorul inimii. Nu a respectat sfatul „Micului Prinţ" doar pentru că numele său aparţine lumii poveştilor. Pur şi simplu nu a avut nevoie de un curs intensiv să priceapă de ce „U" nu şi-a pierdut farmecul. Dragoş Balauru nu a fost un erou de basm, ci un sportiv care şi-a făcut munca temeinic. A fost un paratrăsnet al Universităţii Cluj în plină furtună, când doar caracterele puternice nu-şi pierd cumpătul, a fost unul dintre camarazii de nădejde ai lui Sisi. Împrumutat pe şase luni la Cluj, Dragoş a fost nevoit să se întoarcă în iarnă la Târgu Mureş. Acum aşteaptă momentul când va îmbrăca din nou tricoul Universităţii şi le ţine pumnii „Şepcilor Roşii" să se salveze de la retrogradare.
ZIUA de CLUJ: Dragoş, ce spui despre Universitatea?
Dragoş Balauru: Au şanse foarte mari să scape de la retrogradare. E cât de cât linişte acum la echipă. Şi jocul în sine îmi dă motive de optimism. Am văzut şi celelalte echipe şi părerea mea e că Universitatea se poate salva.
Îţi doreşti să te întorci la Universitatea?
De ce să nu revin? Depinde de ce se întâmplă la Târgu Mureş. Dacă echipa promovează în prima ligă, va fi greu să mă lase să plec la Cluj. Mai am doi ani şi jumătate de contract cu Târgu Mureşul. Într-un fel e bine că am contract la ce se întâmplă azi în fotbal. Sunt oarecum asigurat, niciodată nu se ştie ce-ţi rezervă viitorul.
A fost în tribună la meciul cu Steaua
La Târgu Mureş eşti cu banii la zi?
Nu sunt la zi, dar s-au plătit din restanţe. Primele de promovare sunt individuale, unii au, alţii nu.
Tu ai stipulată prima în contract?
Eu nu am primă de promovare, pentru că am rămas cu contractul vechi. Nu cer primă de promovare, nici nu am cerut. Nu-mi place să pun condiţii. Poate restul au contracte mai mici. Trebuie să existe o balanţă. Important e să promovăm.
Ai văzut meciurile Universităţii din 2013?
Da, cu Steaua am fost în tribună. Emoţiile sunt mult mai intense în afara terenului, ai alte trăiri. A fost un sentiment ciudat să fiu spectator la un meci al lui „U". Nici meciul cu Steaua nu a fost foarte rău, să ne amintim că în tur am pierdut cu 5-1. La Constanţa cu puţină atenţie se putea câştiga partida, ar fi fost încă două puncte importante. Cu Severinul au meritat victoria. A fost un joc bun. Dacă vor juca tot aşa, se vor salva.
De ce a căzut transferul la Vaslui?
Nu vreau să vorbesc prea mult. Au fost neînţelegeri contractuale. Cluburile s-au înţeles la o sumă de bani şi, când am mers acolo, Vasluiul a vrut să plătească o altă sumă. Cu mine n-au ajuns la discuţii.
„Clujul s-a trezit târziu"
S-a spus că echipa din Târgu Mureş e dispusă să-ţi prelungească împrumutul la Cluj.
Pe mine m-a luat Târgu Mureş înapoi în iarnă. După ce a căzut transferul la Vaslui, au aşteptat şi o ofertă din liga secundă italiană, dar nu s-a concretizat. Prima dată mi-au zis că nu mă mai lasă la Cluj, că voi merge cu Târgu Mureş în cantonament în Antalya, să nu mă mai gândesc la plecare. Au reînceput discuţiile după ce ne-am întors din Turcia. Când s-au hotărât să-mi dea drumul la Universitatea, era prea târziu, campania de transferuri se încheiase. Şi Clujul s-a trezit târziu, nu s-a mai putut face nimic.
Ce ţi-a plăcut cel mai mult la Cluj?
Absolut tot. Jucam în prima ligă, e foarte greu să găseşti undeva o asemenea atmosferă. Suporterii fac nişte gesturi minunate. Nu a trebuit să înţelegi ce înseamnă Universitatea, totul decurge de la sine, e suficient să-ţi asculţi sufletul. M-am simţit respectat la Cluj. Şi acum mă sună suporterii, mai vorbesc cu fanii. Ceva a rămas în inima mea, chiar dacă a fost o perioadă foarte scurtă.
Ai depus memoriu pentru a-ţi recupera banii?
Da, am făcut memoriu, dar nu am mari aşteptări după ce clubul a intrat în insolvenţă, nu-mi pun bază în acei bani. E greu să-i mai recuperez. La Cluj oricum nu am venit pentru bani, am avut un contract aproape înjumătăţit faţă de Târgu Mureş. Am mai spus că nu regret pasul făcut.
„Pe Dinu îl enervam la antrenamente"
Acum apără Boşneag, fostul tău coleg, şi a avut intervenţii foarte bune.
Boşneag e un nume, e un portar foarte bun al fotbalului românesc. S-a pregătit foarte serios, indiferent dacă a apărat sau nu, e un portar cu experienţă, un băiat de nota 10. Are o tehnică bună, dar principalul său atu este experienţa acumulată. Când spun experienţă, aici intră toate, ştie să iasă pe centrări, să ţină de minge, să tragă de timp. Nu-ţi mai trebuie calităţi speciale când ai experienţă în acest post.
Apărai la antrenamente penalty-urile bătute de Viorel Dinu?
Îl enervam foarte tare, pentru că-l cunoşteam, am fost colegi şi la Snagov. Îi era foarte greu să-mi dea gol din penalty. Nu plecam, îl aşteptam. Ştiam foarte bine unde bate când venea direct spre minge. Se enerva pe moment,dar îi trecea. La prima vedere nu e mare lucru să marchezi goluri din 11 metri, dar când joci cu atâta lume în spate şi e presiune, nu e uşor să dai gol. S-au câştigat multe puncte din penalty-urile transformate de Viorel Dinu.
Adrian Popa a ajuns titular. Cum se descurcă?
E un jucător cu talie, care are forţă. Să nu uităm că provine din fundaş central. Postul de mijlocaş central e diferit. Trebuie să atingi mai puţin mingea, să pasezi mai repede. E tânăr, dar poate ajuta foarte mult Universitatea.
Cu Bogdan Apostu ai fost coleg la Târgu Mureş. Mai are nevoie de timp să înscrie pentru „U"?
Apostu nu a jucat de o jumătate de an. E greu până îţi intri în ritm. Depinde şi de el să revină la forma dinainte. Cu Steaua a jucat singur în faţă, s-a luptat cu trei fundaşi. A mai scos un fault, a mai redublat o minge. Diferenţa faţă de echipa din tur e forţa atacului, acum e inferioară celei din prima parte a campionatului. S-au adunat şi ei acum, cum ne-am strâns şi noi. E foarte greu, nu depinde doar de antrenor să devină o echipă, depinde şi de jucători. Semnele sunt bune, rezultatele vorbesc. Eu le ţin pumnii.
„Nu spun Adio"
Care a fost cea mai bună perioadă din cariera ta?
Din punct de vedere sportiv sezonul petrecut la Târgu Mureş, cu Ioan Ovidiu Sabău antrenor, când am terminat campionatul pe locul 8 şi nu am primit gol în 7 meciuri. Atunci am avut evoluţii aproape fără greşeală. Apoi, perioada petrecută la Universitatea, chiar dacă nu au fost rezultate bune. E important să aperi meci de meci, să-ţi ajuţi echipă, să fii bine văzut de colegi şi de public.
Care e amintirea care-ţi vine în minte când te gândeşti la Universitatea Cluj?
Nu e doar una singură. Sunt multe momente petrecute în teren, nu neapărat o fază. A fost un sentiment plăcut. Nu am mai jucat cu asemenea suporteri, au fost şi 500 la un antrenament. Nu pot să-i uit.
Să înţeleg că nu-ţi iei adio de la Universitatea Cluj?
Nu e un adio, sper să nu fie! Aş vrea să mă întorc şi mă bucur că am lăsat o impresie bună la Cluj.
CV Dragoş Balauru
l Data naşterii: 11.11.1989
l Locul naşterii: Poroschia
(jud. Teleorman)
l Post: portar
l Înălţime: 1,83m
l Greutate: 72 kg
l A jucat la CSS Nucet, Snagov, Tg. Mureş, „U" Cluj
150.000
de euro a fost clauza fixată de Târgu Mureş pentru transferul lui Balauru
2 meciuri au fost în care Balauru a purtat banderola de căpitan la "U", la Iaşi şi cu Petrolul
Câteva date despre Dragoş Balauru
- Fratele său, Dan Balauru, a jucat la Poli Timişoara, Urziceni sau Oţelul. Postul lui Dan e cel de mijlocaş dreapta
- Ioan Ovidiu Sabău l-a comparat pe Dragoş cu Bogdan Lobonţ datorită taliei şi a stilului de joc
- Echipa favorită - Rapid
- Conduce un Golf 5
- Iarna îi place să se dea cu placa
