E 12:04. Troleibuzul cu indicativul 053 iese agale din autobaza Mănăştur pentru o nouă cursă pe linia 1. În mâinile ferme ale şoferului Attila Orosz volanul uriaş pare o jucărie. "Am 45 de ani. Din 1994 lucrez la RATUC. Pentru mine, condusul e o plăcere", începe Attila dialogul. Mai e până la Crăciun, dar parbrizul e împodobit cu fanioanele Universităţii Cluj. Pe bord sunt fotografii, iar pe geamul din spatele şoferului e întins un fular. Nu e de mirare. Pentru Attila e sărbătoare când joacă "U". "În 1978 am fost prima dată la un meci al Universităţii. Eu sunt din Cristorel, comuna Aşchileul Mare. Mi-a plăcut atmosfera. Veneam apoi cu autobuzul, m-am mutat cu şcoala la Cluj, la «Traian Vuia». Mergeam în toate deplasările".
Vasile Bălărău, colegul proaspat ieşit din schimb, îi tolerează "nebunia". "Nu mă deranjează, eu sunt mai vechi microbist decât el, mergeam la meciuri înaintea lui", îl tachinează Vasile înainte să coboare la Minerva. Şefii au fost îngăduitori. "Am avut mici probleme din cauza fanioanelor. Credeau că-mi reduc vizibilitatea. Se vede că n-am avut accidente. Mă întreabă şi călătorii de unde am fularul cu «U» şi România. Lucrez de şapte ani pe acest troleu, se introduce de anul viitor altul, care consumă mai puţin. 80% din ore sunt pe linia 1, în rest merg pe linia 25", spune Attila, în timp ce salută amical un tânăr dintr-o maşină cu un fanion alb-negru agăţat la oglindă. "Eu mă concentrez la trafic, nici pe soţie nu o văd. Însă, dacă e un fanion cu «U», îl remarc imediat. De aici, de sus, văd multe maşini cu fanioane ale Universităţii", continuă Orosz, care i-a avut printre pasageri pe Szolomajer, Szilagyi, Cavai sau Remus Câmpeanu.
Nevoit să folosească frâna
Conduce lin, fără gesturi bruşte. "Pun paharul de cafea pe bord şi cafeaua nu are voie să se verse. Să nu-mi spună călătorii că sunt tractorist. Nu am probleme să folosesc frâna, ştiu că aşa i se spune CFR-ului (zâmbeşte). Dacă intru în tură la 05:00, mă scol la 03:55, iar la 04:30 sunt la autobază. Seara, când ajung acasă, îmi trebuie un pic de timp să mă liniştesc, să scap de stres. Fac până la nouă curse într-o zi. Un traseu complet măsoară aproximativ 16 kilometri. Dacă e liber, un circuit Mănăştur- Piaţa 1 Mai durează o oră şi cinci minute, iar dacă e aglomerat, îl parcurg în 90 de minute, cât ţine un meci de fotbal. "Ştiu şi gropile de pe traseu. Cele mai periculoase zone sunt la Renel şi la Sora, unde se îngustează banda".
Galeria din troleibuz
În zi de meci, e salvat de radio. "Ascult partida la radio. Mi s-a întâmplat să scap câte un «Gooool!» când marca Universitatea. Când juca la Clujana, troleibuzul era plin de suporteri care cântau. Am cântat şi eu cu ei". Am ajuns la Clujana, la jumătatea drumului. "Culmea e că am lucrat câţiva ani aici, în fabrică, adică tot pe traseu". Pe strada Bucureşti, înainte de semafor, un trecător îi arată semnul victoriei. "«U» e o familie unită!", exclamă Attila încântat. Primim şi câteva informaţii tehnice despre troleibuzul "U". Are 17,5 metri lungime şi un motor de 850 de volţi. Attila câştigă 1.800 de lei pe lună, plus bonuri de masă. Cursa liniştită e întreruptă de o probă de îndemânare. O dubă a parcat neglijent pe strada Primăverii, unde traficul este oricum incomodat de lucrările la linia de tramvai. "Am trecut la două degete, priveşte în oglindă. Nu se aplică legea, e plin de inconştienţi". În pofida momentului tensionat, nu scapă nici o înjurătură.
De ce strigă Attila "Afară, afară cu ungurii din ţară!"
E liniştit, pot să-i cer un pronostic pentru derby-ul de sâmbătă. "Voi fi pe stadion. În Gruia aş miza pe un X, dar aş vrea un 2. «U» trebuie să joace după ce galerie o să aibă. Eu cred că avem cea mai frumoasă galerie din ţară, cele mai frumoase cântece". Mărturiseşte că e dezamăgit de provocările lansate de conducătorii echipei CFR. "Intrigile vin de sus. Sunt maghiar get-beget, dar şi eu strig «Afară, afară cu ungurii din ţară!». Strig şi eu pentru Paszkany. Sunt foarte mulţi maghiari în galeria Universităţii. Dacă Direcţia Naţională Anticorupţie şi-ar face treaba, Oţelul şi CFR ar pierde din trofee", punctează acid. Aşteaptă ziua când Universitatea va câştiga un trofeu şi promite să contribuie la fiestă. "I-aş duce gratuit cu troleibuzul prin oraş, să-i aplaude lumea, chiar dacă nu e decapotabil".
A trecut o oră şi troleibuzul cu numărul CJ-N 251 intră înapoi în autobază. La radio se aude vocea lui Eros Ramazzotti: "Parla con me, parlami di te (Vorbeşte cu mine, spune-mi despre tine)". Attila Orosz i-a făcut hatârul reporterului şi i-a povestit despre marea sa pasiune, "U" Cluj. Coborâm din maşină, ne salutăm, iar Attila ţine să aibă ultimul cuvânt: "Echipa asta nu mi-o poate scoate nimeni de la suflet". Ar fi şi păcat.
Ultimele duble pe "Moina"
Mezinul familiei Orosz, Ady-Endre, legitimat la grupa 2001 a Şcolii de Fotbal Luceafărul 2010, este ultimul fotbalist care a jonglat cu balonul pe "Ion Moina". "S-au făcut şi fotografii atunci, au fost expuse la Sala Sporturilor. A mai jucat şi la Universitatea Cluj. La Luceafărul îl are antrenor pe Adrian Truşcă. Idolul lui Ady este Goga, a şi primit tricoul lui Dorin când Universitatea a promovat".
Meci în "rate"
Attila nu a uitat o deplasare la Cavnic din anii ‘80: "S-a jucat doar prima repriză, a doua nu s-a mai disputat din cauza ceţii. Am fost şapte suporteri cu trenul până la Baia Mare, apoi am luat o dubă care transporta minerii. În tribune ne aşteptau cu buzduganele. Am cântat, nu ne-am speriat. Ne-am întors la Cluj cu echipa. S-a jucat peste o săptămână repriza secundă".
Razie ad-hoc
Bombardaţi cu pietre la Turda, fanii Universităţii nu au rămas datori. "Am avut meci cu Arieşul. Dobrotă şi Paşca s-au bătut pe teren, a fost o partidă de box. La final, mergeam pe jos, cântând, spre Câmpia Turzii, să luăm trenul. Ne-am trezit cu o ploaie de pietre. A strigat şeful galeriei: «După ei!» Ne-am întors, i-am scos de sub pături, din dulapuri. N-au mai apucat să închidă uşile. A fost o acţiune fulgerătoare, poliţia n-a fost pe fază. Ne-am întors cântând la Cluj", şi-a amintit Orosz.
Flori şi aplauze
Prietenia cu suporterii Politehnicii Timişoara a dat naştere multor momente emoţionante. "Am mers 1.500 la Timişoara, am schimbat coşuri cu flori cu fanii bănăţeni. 40.000 de spectatori ne-au aplaudat când am intrat pe stadion. Mai mult, doi clujeni ce purtau steaguri cu «U» şi doi timişoreni ce fluturau steaguri alb-violete au făcut împreună un tur de pistă. Erau vremuri frumoase. Conducătorii nu băgau atunci fitile, nu erau aşa încrezuţi în declaraţii".
Arbitru doar două luni
Attila a terminat Şcoala de arbitri în 1986, dar a renunţat la arbitraj după doar două luni. "M-am lăsat din cauza delegărilor, nu mi-a convenit cum se fac. Am arbitrat doar în judeţ. Ţin minte un meci pe care l-am condus într-o comună. Am dormit la un prieten, dar a doua zi i-am dat «roşu», după ce primise două «galbene». Un jucător în vârstă de la gazde mi-a zis la final că am avut dreptate, că echipa lui trebuie să joace fotbal".
Vinde obiecte promoţionale "U" Mobitelco
Când nu conduce troleibuzul, Attila vinde obiecte promoţionale ale echipei de baschet "U" Mobitelco. "Aş vrea să organizez şi o tombolă la fiecare meci. Îmi place echipa. Branko Cuic mă saluta în trafic, scotea mâna pe geam", a povestit Orosz, al cărui Opel are numărul
96 U, după anul naşterii lui Iosif, băiatul său cel mare.
