Nu cred în vina lui pentru rezultatele echipei, dar refuz să înghit poveştile cu rugăminţile suporterilor de a rămâne la Universitatea. În concluzie, Felix a plecat ca să aibă de unde se întoarce şi s-a întors ca să aibă de unde pleca. O frecăngeală!
De câţi suporteri e nevoie pentru a stabili un destin? Depinde pe cine întrebi! Mihali ar spune vreo 200 ( câţi l-au alergat în jurul stadionului), Tişe- 5000 (atâţia au ieşit în stradă să ceară stadion), Pană ar merge şi el pe câteva sute (chiar dacă nu i-au aruncat toţi paltonul în cap), iar Ioan Mărginean aşteaptă extragerea numărului corect. Felix Grigore nu precizează câţi sunt cei care au l-au întors din drum, dar, de orice fir de logică m-aş agăţa, la un moment dat tot se rupe aţa! Dacă au fost puţini, întreb ce relevanţă au ? Dacă au fost mulţi, aş vrea să ştiu unde i-a întâlnit pentru că la stadion nu am văzut pe nimeni să-l plângă?! L-au sunat sau i-au trimis sms-uri? De când se trag suporterii de chiloţi cu directorul sportiv şi fac schimb de telefoane?
Mi-e indiferentă plecarea sau revenirea lui Felix Grigore. Ca mie, multora din tribună. Pe plaja comportamentului uman, acţiunile fără importanţă generează reacţii identice şi de aceea nu veţi vedea niciodată trăiri intense la un aut de la mijlocul terenului dacă nici un alt element nu influenţează faza. Fără motivaţia ipocrită a gestului, răzgândirea directorului sportiv era parte din joc. Aşa, e doar e beşină de care fug!
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.
