Ionuț Rada, amintiri de neuitat din Champions League: ”La ora meciului cu Manchester United, am intrat cu mari speranțe la calificare”

Fostul fundaș al lui CFR Cluj, Ionuț Rada (34 ani), rememorează participările cu ”feroviarii” din grupele Champions League și cât de aproape a fost de o calificare istorică în optimile competiției. ”Când crezi cu adevărat în ceva, se întâmplă”, afirmă acesta.

Rada evoluează în prezent la Fidelis Andria, din Serie C (Liga a III-a italiană - n. red.). A ajuns aici în toamna lui 2016, după despărțirea de Bari. E fascinat de intensitatea în care se trăiește fotbalul în acest eșalon, dar și de devotamentul suporterilor față de echipele favorite.

Pe 6 iulie, va împlini 35 ani. Singurul lucru care îi lipsește sunt participările în cupele europene. Calificarea în sferturile Cupei UEFA cu Rapid, în 2006, golurile cu FC Basel și AS Roma din Champions League, în tricoul CFR-ului, dar și cele 10 puncte strânse în 2012 cu "feroviarii", sunt amintiri care îl urmăresc și acum.

Pe 5 decembrie 2012, formația din Gruia evolua pe celebrul Old Trafford în ultimul meci din grupă. Era mai aproape ca niciodată de o calificare istorică în primăvara Ligii. Ar fi fost o premieră pentru o echipă românească.

CFR a câștigat cu 1-0, acumulând 10 puncte, dar Galatasaray a trecut și ea de Braga. Ambele au fost la egalitate de puncte, dar turcii au fost avantajați de meciurile directe. Chiar dacă nu au ajuns în optimi, Rada își amintește cu plăcere de participarea din 2012, dar și de titlul luat cu CFR în același an. A fost primul din cariera sa.

Ionuț, cum e atmosfera la Andria?

Aș începe prin a spune câteva lucruri despre Liga Pro în care joc sau Serie C Italia, cum o știu cei din țară. Destul de puțini știu ce înseamnă liga a treia din Italia și, sincer, nici eu nu aveam o idee foarte clară, dar acum, dupa un an, pot spune că este un campionat foarte bine pus la punct din perspectiva organizării, marketingului și a condițiilor de pregatire.

Lega Pro e organizata în 3 serii, A, B, C, adica Nordul, Centrul și Sudul Italiei - unde joc și eu; seria C este și cea mai puternică, datorită echipelor de mare tradiție din Italia și a investițiilor. Mă refer la echipe precum Lecce, Catania, Foggia, Reggina sau Messina. Foggia, care a promovat, a avut buget de 10-12 milioane de euro, Lecce cam la fel... iar noi, Fidelis Andria, cam pe la 3 milione de euro.

Media de spectatori pe stadioane este de 11-12.000 la Lecce... Catania 8.000. Fotbalul de aici, în Sud, este urmarit îndeaproape și se trăiește foarte intens! Lumea știe în aproape egală măsură tot ce se întâmplă cu echipele din toate seriile.

Acum, ca să răspund efectiv la prima întrebare, pot spune că este o atmosfera bună pentru fotbal, în care se investește semnificativ și cu un proiect de a merge în play-off. Avem o galerie foarte înfocată și apropiată de jucători, aici mă refer și la presiunea pe care o pun pentru rezultate, dar exact asta e frumos, să joci cu o galerie devotată, pentru care contează ce faci pe teren. La echipă sunt mulți jucători de perspectivă, unii deja cumpărați de echipe din seria A și serie B, care joaca imprumut la noi. E un mix de jucători cu experiență și jucători tineri.

Îți lipsește fotbalul mare?

Aș putea spune că joc într-un campionat bun și cu fotbal de calitate. Îmi lipsesc doar participările în cupele europene, de care sincer îmi este chiar dor.

De ce nu ai mai continuat la Bari?

Am avut un an și jumătate bun, cu realizari, goluri marcate, mă simțeam foarte bine. Am primit banderola chiar într-un amical cu Inter Milano, într-un turneu în trei echipe, ținut la Bari, unde a fost prezentă și AC Milan. Au fost însă niște schimbări la echipă și, din dorința de a rămâne aproape de familie, am ales acest proiect pe doi ani, în care sperăm să facem lucruri frumoase.

Ce a însemnat pentru tine perioada petrecută la CFR?

Perioada de la CFR a fost una foarte importantă și frumoasă, spun asta datorită felului în care m-am simțit la echipă, orașului si oamenilor de acolo, ca atare am ales să mă și stabilesc în Cluj cu familia. Am avut onoarea să joc cu fotbaliști importanți și valoroși din istoria clubului, iar împreună am realizat lucruri frumoase de care ne vom aduce toți aminte!

Un titlu și două participări în grupele Champions League. Ultima dată ați adunat 10 puncte și ați fost foarte aproape de a fi prima echipă românească care se califică în optimile competiției.

A fost primul meu titlu (din carieră, n. red.), un obiectiv atins și mult dorit, iar la finalul acelui ciclu puteam avea o performanță extraordinară, calificarea în primăvara Champions League. Eram o echipă atât de sudată și pregătită pentru acel nivel, încât, la ora meciului cu Manchester United, în deplasare, am intrat cu mari speranțe la calificare și am avut pe moment o deziluzie uriașă. Totuși, rămâne o performanță foarte mare pentru CFR Cluj și pentru mine personal: 10 puncte de nota 10, cu care mă mândresc.

În 2010, ai reușit să marchezi cu FC Basel, apoi contra lui AS Roma. Cum ai trăit acele momente?

Golul marcat contra lui Basel (scorul final a fost 2-1 pentru CFR, n. red.) a venit în primul meu meci oficial la CFR. Venea după o perioadă destul de grea, stătusem mai mult prin tribună. Aceasta fusese decizia de atunci a antrenorului Mandorlini, dar tot el m-a trecut pe lista UEFA înainte de a pleca.

Așa am putut juca în cea mai frumoasă competiție și astfel am avut șansa sa înscriu 2 goluri in Champions League. Pentru mine, acele goluri au reprezentat rodul muncii depuse și dovada că atunci când crezi cu adevărat în ceva, se intamplă!

Cât de des mai urmărești meciurile CFR-ului?

Urmăresc meciurile lor de fiecare dată când am posibilitatea și mă bucur că au trecut peste perioada dificilă în care s-au aflat (insolvența, n. red.).

Ce părere ai despre venirea lui Dan Petrescu ca și antrenor?

Vara asta este foarte interesantă la CFR. Au fost multe schimbări, transferuri de jucători importanți, clar, obiectivul de anul acesta este unul înalt. Dan Petrescu este un antrenor bun, a făcut treabă bună la Urziceni și, evident, asta se așteaptă de la el și la Cluj, unde i se oferă condiții să faca performanță!

Ai reveni acolo în viitor, dacă nu ca jucător, cel puțin ca antrenor?

Întotdeauna am zis că îmi doresc. M-am simțit foarte bine acolo, iar între noi, canalele de comunicare vor fi întotdeauna deschise. De antrenorat nu se pune problema, iar ca jucător mă simt încă tânăr, așa că mă văd jucând mulți ani de acum încolo.

Ai avut o experiență la fel de frumoasă și la Rapid, cu care ai luat 2 Cupe și o Supercupă, plus acea calificare în sferturile Cupei UEFA, unde ați dat peste Steaua.

Rapid este un alt capitol frumos din viața si cariera mea, cu un an important pentru întreg fotbalul românesc - 2006 (Steaua a mers în semifinale, după 1-1 în Giulești și 0-0 acasă, n. red.). Am câștigat primul trofeu acolo, aveam o echipă cu adevărat unită. Sfertul de finală a fost de poveste, sincer. După aflarea veștii că vom juca cu Steaua, timpul parcă se oprise în loc.

Așteptam meciul mai mult ca niciodată, se făceau sute de scenarii despre cum va fi partida, toată lumea își formula un punct de vedere, a fost un sentiment frumos și unic în același timp. Acum, după ani, îmi dau seama ce momente am putut oferi tuturor celor care iubesc fotbalul din România!

Înainte de a ajunge în sferturi, ați trecut de Hamburg. Cum au fost acele dueluri? La nemți juca și Van der Vaart.

După Hertha Berlin, ne așteptam să întâlnim o echipă mai puternică, dar nu Hamburg. Era cea mai în formă echipă la acel moment. Înainte de dubla noastră cu ei, bătuseră fără drept de apel pe Bayern Munchen în campionat și treceau, cred, pe primul loc.

Aveau o echipă de speriat, jucători ca Van Buyten - transferat apoi la Bayern, Boulahrouz a ajuns la Chelsea, Van Der Vaart - Real Madrid, De Jong - Manchester City, Demel, Mahdavichia, Barbarez, Atouba, jucători foarte importanți și valoroși. La meciul retur, la Hamburg, țin minte că la 0-2, în vestiar, la pauză, eram complet demoralizați, moment in care a intervenit Răzvan Lucescu.

Ne-a zis să jucăm așa cum o făcusem până atunci în acea campanie de UEFA, ne-a redat curajul și unitatea, iar la final am reușit calificarea istorică (Rapid a câștigat cu 2-0 la București, iar în retur a pierdut cu 1-3, dar s-a calificat datorită golului marcat în deplasare, n. red.)! A fost poate cel mai palpitant meci al nostru într-un an UEfantastic!

Pentru că am adus în discuție fotbalul german, ai avut și acolo o scurtă experiență, când CFR te-a împrumutat la Karlsruher SC.

Germania a fost o experiență foarte bună pentru mine. Am învățat să respect și mai mult deciziile antrenorului, pentru că nu e ușor să accepți să nu joci sau să stai în tribună, respectul reciproc, și aici mă refer la relația președinte - director sportiv - antrenor - jucător - suporter. De organizare nu mai vorbesc, la toate nivelele de la copii și juniori până la prima echipă.

Ce poți să-mi spui despre anii în care ai îmbrăcat tricoul Stelei? Ai jucat și cu ei în cupele europene, dar nu ai avut parte de trofee, așa cum s-a întâmplat la Rapid și CFR.

În 2007, când m-am transferat la Steaua au avut loc multe schimbări, antrenor, jucători noi. Chiar dacă nu au fost trofee, au fost calificări în Champions League și Europa League, pornind din preliminarii. Steaua a fost primul club unde am jucat în Champions League. Acolo am simțit ce înseamnă o echipă foarte cunoscută la noi dar și în străinătate, și cât de intense pot fi presiunea rezultatelor, presiunea presei, dar și a suporterilor.

Cum îți explici că nu a reușit să ia titlul în acest sezon, deși a avut unul din cele mai valoroase loturi din campionat?

Din câte am urmărit, au pierdut din acea siguranță și stăpânire pe situație. Ca și grup, probabil au suferit. Intervine și problema identității, suporterii nu mai ințeleg nici ei și e păcat că se pierd din susținători. Steaua cred că e doar una și așa trebuie să ramână.

Povestește-mi despre experiența de la Al Nasr.

Experiența din Dubai a fost una mai mult de vacanță, pentru că am descoperit că nu era pentru mine. Pe plan sportiv, nu îmi găseam locul, am dorit să plec și să joc în cupele europene. Am făcut pasul la CFR și au urmat ani foarte frumoși și importanți.

Care e favorita ta la campionat pentru următorul sezon?

Favorite aș putea spune că sunt mai multe, Steaua, Dinamo, CFR cu ultimele mișcări, Viitorul. E de urmărit Craiova și cum se va adapta echipa la cerințele antrenorului Mengia.

Am văzut pe site-ul tău că te antrenezi la sacul de box din când în când.

Da, e vorba despre un proiect pe care îl dezvolt. Sunt activ pe rețelele de socializare, am un site personal www.ionutrada.com și vreau să împărtășesc din experiențele mele și să deschid un dialog pe teme precum SPORTUL, ALIMENTAȚIA CORECTĂ și FAMILIA. Cred cu tărie că această „rețetă" nu trebuie să lipsească din viața noastră.

În locurile în care merg, fie în școli, la academii de fotbal sau la orice alt eveniment, încerc să transmit asta din perspectiva mea de sportiv, sau, mai curând, de om care și-a facut o carieră, dar și un mod de viața, din sport. Ceea ce postez este, practic, un îndemn la mișcare, la o activitate sportivă de orice tip.

Ce alte activități mai ai atunci când nu ești pe terenul de fotbal?

Petrec cât mai mult timp cu fetele mele, 3 la număr și totul se leagă în jurul lor și al proiectului #TheRadaWay.

Spune-mi o destinație de vacanță la care nu te-ai gândit, dar unde ți-ar plăcea să mergi.

O destinație ar fi America. Îmi doresc să și joc acolo, dar cu siguranță o voi vedea măcar ca turist, rămâne de văzut.

Care e filmul tău preferat?

Îmi plac, în special, filmele românești vechi.

Ce jucător te-a inspirat cel mai mult?

O inspirație pentru mine a fost și este Carlos Tenorio, coleg și prieten la Al Nasr Dubai, un jucător și un om extraordinar. El mi-a insuflat și o parte din pasiunea și devotamentul pe termen lung, pe care le am pentru sport, nu doar pentru fotbal. Un alt jucător care îmi place este Zlatan Ibrahimovic, prin felul lui de a fi și modul în care a reușit lucruri fantastice chiar și atunci cand îi era foarte greu.

Ai un citat care te reprezintă?

N-aș putea să-ți zic un citat anume care să mă reprezinte, dar, dacă tot vorbeam de Ibrahimovic mai devreme, citind cartea lui (Eu sunt Zlatan, n. red.), m-am regăsit în multe din situațiile prin care a trecut. Și cred că zice de câteva ori ceva de genul "n-aveam de gând să renunț, fir-ar sa fie!", chestie pe care chiar mi-am spus-o și eu de sute de ori.

Ce planuri ai atunci când te vei retrage din fotbal?

Cu siguranță va avea legătură cu sportul, în cadrul unui club de fotbal sau nu neapărat. Ce știu sigur este că orice voi face pe viitor, trebuie să fie compatibil cu viața de familie. Voi continua sa promovez sportul cât mai mult, lucru pe care l-am început deja prin proiectul "TheRadaWay".

CV IONUȚ RADA

Data și locul nașterii: 6 iulie 1982, la Craiova
Înălțime: 1.90
Posturi: Fundaș central și fundaș stânga
A jucat la Universitatea Craiova (2000-04), Rocar București (2001), Rapid (2004-07), FC Național (2005-06), Steaua (2007-10), CS Otopeni (2009-10), Al-Nasr (2010) CFR Cluj (2010-15), Karlsruher SC (2012), Bari (2015-16), Fidelis Andria (2016-prezent).
Are o selecție în Naționala U21 și 2 prezențe în selecționata de seniori a României.
Palmares: Cupa (2005-06, 2006-07) și Supercupa României (2007) cu Rapid, Campionatul României (2011-12) cu CFR Cluj

78 meciuri și 4 goluri a bifat Rada pentru CFR între 2010 și 2015.