Conform fişei postului, trebuie să-şi apere echipa, să încurce iţele ţesute de adversari. Acesta e rolul mijlocaşului defensiv. În afara terenului, George Florescu a învăţat să se apere singur. Dacă în timpul meciului se ferea doar de şarjele rivalilor, în afara gazonului trebuia să fie atent şi la cei care vorbeau aceeaşi limbă cu el. Încă nu i s-au vindecat rănile de pe frontul româno-român. Cronometrul nu stă însă pe loc. Mai are doi ani şi jumătate de contract cu Arsenal Kiev şi o jumătate de an până va deveni tătic. George Florescu e un tip incomod doar pentru cei care nu văd mai departe de telecomandă.
ZIUA de CLUJ: Când vei deveni tată?
George Florescu: La sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august. E abia a treia lună de sarcină, încă nu ştim dacă vom avea băiat sau fetiţă.
Cum ai aflat vestea?
M-a anunţat Irina înainte de un meci. Am rămas foarte plăcut surprins. Îmi zice soţia că e însărcinată şi eu seara am meci, unde trebuie să fiu concentrat 100%! Am făcut 0-0 în deplasare, am jucat aşa şi aşa, nu m-am putut concentra 100%.
"Vreau mulţi copii"
Îţi doreşti băiat sau fată?
Înainte mă gândeam ca primul copil să fie un băiat, să aibă grijă de următoarele fetiţe. Îmi doresc mai mulţi copii, îmi doresc şi fete, şi băieţi. E plictisitor cu un singur copil, deşi am şi un câine.
Ce rasă e?
Îl cheamă JJ, e rasa Jack Russel, ca şi Milo din filmul "Masca". În casă e liniştit, afară e incredibil câtă energie are. Ne jucăm două ore cu mingea şi mai vrea! Nu oboseşte niciodată.
Ce ai făcut în vacanţă?
Imediat după ce am terminat campionatul am zburat în Dubai, unde am rămas 10 zile. M-am reîntors la Kiev, am mers cu maşina la Chişinău, am stat două zile cu familia Irinei, iar pe 23 decembrie am ajuns la Cluj. Revelionul l-am făcut la o cabană la Someşul Rece.
"Părul mă încurcă deseori"
S-a vorbit mult de numărul 10, cu care jucai la Naţională. Spune-mi 10 lucruri care nu-ţi plac sau care îţi plac.
Nu-mi plac oamenii care vorbesc în necunoştinţă de cauză. Mai uşor găsesc 10 lucruri care îmi plac. Îmi place la nebunie să petrec timpul cu soţia mea, îmi plac animalele, îmi place la nebunie meseria pe care o practic, îmi place pokerul, îmi place biliardul, îmi plac filmele, îmi place viaţa activă, îmi plac florile. Nu suport să stau acasă. Nu există mâncare să nu-mi placă. Am şi preferinţe, îmi plac foarte mult sushi şi steak-urile. Nu ştiu dacă sunt chiar 10, n-am avut timp să mă pregătesc.
De ce porţi părul lung?
Nu m-am gândit niciodată să-mi las părul lung dintr-un anumit motiv, am vrut doar să văd cum îmi stă. Cred că e OK, deşi mă încurcă deseori. De foarte multe ori am intenţia să mă tund cum văd prima frizerie. Sunt reacţii de moment şi trec peste ele. Nu sunt un fan înrăit al rock-ului, nu de asta am părul lung. Nu sunt un admirator al lui Johnny Deep, nu din cauza asta am acest "cioc". Pur şi simplu, nu prea îmi creşte părul pe obraz.
Discuţiile cu "U" Cluj
Să trecem la fotbal. Cu "U" Cluj ai negociat sau au fost speculaţii?
Da, anul trecut, în perioada în care m-am antrenat cu "U", am vorbit şi cu patronul Florian Walter şi cu antrenorul Ionuţ Badea. Momentan, în România oamenii din fotbal nu sunt dispuşi să investească foarte mult. Cred că asta e şi diferenţa dintre fotbalul românesc şi cel din Ucraina.
La "U" au căzut negocierile doar din cauza salariului?
Sincer, cred că şi din cauza sumei de transfer. Eu nu eram liber de contract. Am avut o mică problemă cu Alania.
Nu ai acceptat să joci şi în liga secundă?
Exact. Nu doream să joc în liga a doua. Am avut oferte foarte bune şi pentru mine, şi pentru club, dar Alania cerea mult mai mult. Eram şi la echipa naţională atunci, iar pretenţiile lor erau foarte mari. Am avut şi o cădere nervoasă, am zis şi nişte lucruri pe care nu trebuia să le zic. După ce s-a terminat perioada de transferuri, moment când eu nu mai puteam să plec nicăieri, mi-au zis că sunt pus pe lista de transferuri.
Cum ai reacţionat?
Am zis bine, nici o problemă, dar perioada de transferuri s-a terminat. "Asta e situaţia. Noi îţi plătim salariul, poţi să te antrenezi cu cine vrei", mi-au răspuns. Aşa am venit la Cluj după meciul cu Bosnia şi am început să mă pregătesc cu "U". A durat vreo trei luni, până în vară. Mi-au făcut rău, eram într-o perioadă bună, jucam titular la Naţională. Nu puteam să fiu nici împrumutat, puteam juca în altă parte doar dacă eram lăsat liber de contract.
"În România presa e duşmanul jucătorilor"
Ai fost jucătorul pus la zid după fiecare meci.
Cel mai uşor e să facem o analiză a fiecărui meci. Dacă eu nu am fost în primii cinci jucători, din punctul de vedere al eficienţei, nu mai zic nimic. Trebuie să ţinem cont că eu eram mijlocaş defensiv, chiar dacă jucam cu numărul 10. Cei care se pricep la fotbal cred că mi-au apreciat evoluţiile.
Ce te-a deranjat cel mai tare?
Să ştii că după meciul cu Bosnia, 1-2, când am fost făcut "varză", toate criticile au pornit de la comentariul de la PRO TV. De la începutul partidei, vorbeau doar negativ. Am luat caseta şi m-am uitat. Fotbalul la televizor pare foarte uşor. Am auzit ce au zis comentatorii în minutul 75, când am fost înlocuit: "Schimbarea aceasta trebuia să fie făcută în minutul 1". Eu venisem după trei luni de cantonament, fără nici un meci oficial, m-am prezentat destul de bine. Dacă îţi aduci aminte, eu am făcut recuperarea la golul lui Marica. Am ieşit la scorul de 1-1. M-a întrebat Răzvan cum mă simt fizic. Eu mă simţeam obosit, am ieşit ca să ajut echipa. Puteam să rămân în joc, să mă târăsc pe teren ultimele 15 minute. Eu am vrut să ajut echipa, să intre cineva proaspăt.
Florescu era uşor de atacat. Nu veneai de la Steaua sau Dinamo, nu te apărau patronii sau impresarii.
Nu doar că nu veneam de la Steaua sau Dinamo, chiar nu aveam pe nimeni să mă apere. Printre ziarişti s-a creat o modă. Sincer să fiu, nu vreau să te superi pe mine, eu consider că 85-90% din jurnaliştii de sport nu au nici cea mai mică tangenţă cu fotbalul.
N-ai o părere prea bună despre presă.
E uşor să vorbeşti din auzite. Toată lumea şi-a creat o imagine negativă. Nu mi-a fost niciodată frică de presă, am încercat să vorbesc cu toată lumea. Presa nu trebuie să fie duşmanul nostru, doar în România presa e duşmanul jucătorilor. De ce crezi că majoritatea fotbaliştilor au reacţii foarte aprinse când văd jurnalişti? Ce a făcut presa în ultima perioadă i-a determinat pe fotbalişti să o respingă. Ce-mi pasă mie dacă mâine scrie ăla? Poate să scrie, va scrie şi dacă nu vorbesc eu cu el.
Ai un discurs limpede.
Spre deosebire de majoritatea fotbaliştilor, eu cred că educaţia pe care am primit-o m-a ajutat foarte mult. Nu înţeleg de ce toată lumea alegea, dintr-un interviu de jumătate de oră, un fragment de 10 secunde, în care poate scăpam ceva, să mă atace.
"Cociş merită să fie convocat"
Regreţi că ai criticat publicul la debutul tău în Naţională, la Timişoara? De acolo a pornit totul.
Acum degeaba regret.
Crezi că trebuia să fii mai diplomat?
Probabil ar fi trebuit să fiu mai diplomat, ţinând cont de ce înseamnă România. Eu eram însă la primul meci la Naţională, veneam din Danemarca. Suporterii timişoreni m-au aplaudat când am ieşit de pe teren. Eu am fost schimbat la 1-0 pentru Israel, s-a terminat 2-0. M-am referit doar la faptul că, înainte de partidă, spectatorii au început să înjure ba federaţia, ba pe Mircea Sandu, ba pe Iancu. Vin copii şi femei la stadion. În Danemarca, copiii stăteau în primul rând în jurul terenului. Nu auzeai înjurături. La final, dacă spectatorii erau nemulţumiţi, poate te huduiau. Dar să te înjure, să te facă în toate felurile? Niciodată! E o diferenţă foarte mare de mentalitate, e o diferenţă foarte mare din orice punct de vedere între Danemarca şi România.
Ai greşit atunci?
Ce a fost a fost. Eu mi-am spus părerea sincer şi am deranjat foarte multă lume. De acolo a pornit o întreagă campanie împotriva lui Florescu. Meciul cu Ucraina, 2-3. Cine e de vină? Florescu, deşi n-am jucat! Meciul cu Macedonia, cine e de vină? Florescu! Am dat gol cu Honduras, era al doilea meci al meu la Naţională, era o echipă calificată la Campionatul Mondial. Toată lumea era foarte mulţumită de mine, dar ce apare în presă? Bine, mă, dacă nici pe ăştia nu-i batem! A ajuns şi Florescu să dea gol!
Acum, Cociş e în situaţia ta. Tu ai fost "omul lui Răzvan", Răzvan Cociş e "omul lui Piţurcă".
Noi suntem prieteni. El a fost convocat şi de Răzvan Lucescu. E un jucător excepţional. Crede-mă că niciodată nici un selecţioner nu ar chema un jucător care să-i facă rău, să facă rău echipei.
Merita să fie convocat?
Normal că merita. Îl cunosc de când eram mic. Am văzut o grămadă de fotbalişti. Susţin sus şi tare că Răzvan merita să fie chemat.
"Sunt foarte apreciat în Ucraina"
Cum e viaţa la Kiev faţă de Moscova?
La Moscova era foarte scump. Mentalitatea e cam aceeaşi. Moscova e capitala estului Europei. Acolo se adună cei mai mulţi bani, sunt cei mai bogaţi oameni, se fac multe afaceri. În Kiev e un pic diferit, doar până în 1992, dacă nu mă înşel, Ucraina făcea parte din URSS. Sunt localuri superbe în Kiev, ca şi în Moscova, sunt oameni foarte bogaţi şi la Kiev. O singură pată neagră are Kievul, sunt mult mai mulţi oameni săraci, necăjiţi, pe care-i întâlneşti zi de zi pe stradă. Majoritatea ucrainenilor sunt săraci, traiul e mai ieftin decât în Moscova.
Cum e derby-ul local cu Dinamo Kiev?
Nimeni nu-l consideră derby. Echipa noastră e nouă, a fost înfiinţată în 2001. La ce rezultate şi ce istorie are Dinamo Kiev, nu se poate compara Arsenal cu ea. Noi jucăm meciurile de acasă pe stadionul lor. E doar un meci de campionat. Noi ne batem cu Dnepr la locul 4, au trei puncte în faţa noastră.
Cum a fost primit golul marcat cu Vorskla, după o cursă de 60 de metri?
Era al doilea meci al meu la Arsenal Kiev. În primul meci, contra lui Şahtior, am făcut 1-1 şi am fost în echipa rundei. A fost golul etapei. La sfârşitul turului era pe locul patru în topul celor mai frumoase goluri. Poate se întâmplă o dată în cariera unui jucător să înscrie un astfel de gol. Sunt foarte fericit. Dacă dai "George Florescu" pe Youtube sau pe Google, nu vezi numai articolele defăimătoare. Mă bucur că sunt foarte apreciat în Ucraina. Am scris odată pe Facebook că "probabil ucrainenii se pricep mult mai puţin decât specialiştii noştri".
Ai intrat din nou în gura tunului.
Normal. Imediat a apărut că Florescu se crede nu ştiu ce sau nu ştiu cum. Nu mă cred, măi, oameni buni, puteţi să-i întrebaţi şi pe prietenii mei, şi am şi prieteni jurnalişti. Întotdeauna am muncit mult mai mult decât majoritatea fotbaliştilor din România.
De ce a vrut să renunţe la fotbal
Ce înseamnă mai mult?
Când eram junior, dacă-mi zicea domnul Mircea Cojocaru, antrenorul care m-a crescut şi m-a educat, să fac cinci ture de Parcul "Babeş", eu făceam şapte. Întrebaţi-l pe domnul Cojocaru de condiţiile în care am crescut noi la Universitatea Cluj, o grupă care a câştigat campionatul naţional de juniori. Noi ne antrenam pe marginea stadionului vechi. Era terenul, pista şi o porţiune de iarbă în margine. Iarbă, vorba vine, mai mult erau smocuri. Ne pregăteam pe zgură şi intram în sală doar când plăteau părinţii. Dacă ai povesti asta unui fotbalist din Europa...!
Ce ar mai fi de povestit unui străin?
Lumea nu ştie că eu mă duceam cu o geantă atâta (n. red. - deschide larg braţele) la "Avram Iancu", dimineaţa, la ora 7:00. Aveam ore până la 15:00, aveam câte trei-patru sandviciuri puse de mama, mâncam numai sandviciuri. La ora 15:00 fugeam de la şcoală în staţia de autobuz, să ajung la antrenamentul de la ora 16:00. După antrenament, mă trimitea domnul profesor să mă pregătesc suplimentar la sală. Făceam la 15 ani antrenamente foarte dure cu Cristi Pojar. Ajungeam acasă, epuizat, la ora 20:00. La un moment dat, plângeam de nervi, îi spuneam mamei că renunţ la fotbal. Aşa am ajuns eu fotbalist! Astea sunt nişte secrete care nu interesează probabil pe nimeni. Dar să-l lovim, să-l atacăm, să târâm pe jos cu George Florescu e foarte uşor!
"Mă gândesc la Naţională"
Convocat cu regularitate de Răzvan Lucescu, George Florescu crede că merita să fie chemat de Victor Piţurcă la Naţională."Eu niciodată nu am încetat să mă gândesc la Naţională. De ce nu? Eu joc meci de meci la Arsenal. Am fost cooptat de patru ori în echipa etapei în cele 14 sau 15 meciuri pe care le-am jucat. Conducerea e foarte mulţumită, au fost foarte bucuroşi că au reuşit să cumpere cu bani puţini un jucător ca mine. Mi-a zis impresarul că l-au sunat şi l-au întrebat cum a adus un asemenea fotbalist şi i-au cerut să mai aducă şi alţii".
Nu a mai vorbit cu Răzvan Lucescu
Mijlocaşul clujean nu a mai vorbit cu Răzvan Lucescu după ce selecţionerul a fost demis." N-am vorbit nici când a ajuns la Rapid. Nu m-a sunat. Ştiam că Rapidul era interesat de mine, dar nu am avut nici un contact cu preşedintele sau cu Răzvan. La fel şi în cazul Stelei. Ştiam din presă că Gigi Becali a declarat că mă vrea la Steaua. Nu m-a contactat nimeni, să-mi spună că-mi dă 10 lei sau 50 lei dacă semnez", a mărturisit Florescu.
CV
Data naşterii: 21.05.1984
Locul naşterii: Cluj-Napoca
Post: Mijlocaş defensiv
A jucat la "U" Cluj (2001-2004), Serif Tiraspol (2004-2006), Torpedo Moscova (2006-2008), FC Midtjylland (2008-2010), Alania Vladikavkaz (2010-2011), Arsenal Kiev (2011-).
A fost selecţionat de 9 ori în echipa naţională, pentru care a înscris un gol.
