Mârţoaga a devenit cal înaripat :) Interviu cu Marcel Ţenter
- Scris de Ionel Lespuc
- 27 Ian 2015, 17:29
- Sport
- Ascultă știrea
„U"-BT are o nouă faţă, zâmbitoare ca un emoticon de pe messenger. Echipa care pornise şchiopătând în actualul campionat şi-a revenit miraculos în cele două luni de când a venit antrenorul Marcel Ţenter. A fost aproape ca în povestea în care mârţoaga jigărită se scutură şi devine o frumuseţe de cal înaripat. La Oradea, în victoria cu 80-68, clujenii au arătat exact ca o candidată la finală; acesta este de fapt şi obiectivul trasat de sponsorul principal. Într-un interviu acordat ZIUA de CLUJ, Ţenter vorbeşte despre felul în care i-a mobilizat pe jucători, chiar dacă le-a luat din minutele petrecute pe teren, despre nou-veniţii Jones şi Turner, despre retragerea lui Cuic şi despre unde duce drumul echipei în actuala stagiune.
R: Echipa a arătat foarte bine la ultimul meci, nu a mai avut căderile devenite tradiţionale în sfertul al patrulea. Cum aţi ţinut partida în mână?
M.Ţ.: Oamenii mă cunosc, ştiu că depunem la echipă o muncă grea şi de lungă durată. Schimbările au început să apară, dar a fost nevoie de timp. Cine a avut impresia, când am venit eu la echipă, că lucrurile se vor schimba peste noapte, s-a înşelat, acest lucru era imposibil în sistemul meu de lucru. Acum avem stabilitate în joc, iar acest lucru ne spune că ne facem treaba bine.
R: Ai preluat o echipă imprevizibilă, care putea pierde după ce avea 15-17 puncte avans. Cum i-ai găsit pe jucători?
M.Ţ.: Psihic nu stăteau prea bine. Nu credea nimeni în nimic. După o serie de înfrângeri, era normal. Nu a fost uşor să reimprimăm un curs pozitiv al gândirii, dar dacă munceşti mulţi ajungi să uiţi că ai probleme de moral. Este greu, dar dacă se instalează un climat de încredere sunt şanse de reuşită.
R: Ai recurs la vreo măsură mai puţin convenţională ca să îi motivezi?
M.Ţ.: Nimic special. Am vrut ca fiecare să îşi înţeleagă rolul în echipă. Dorinţa mea este să facem o rotaţie foarte adâncă şi nu e uşor cu unul ca Hargrove, care era obişnuit să joace 35 de minute pe meci, iar acum stă pe teren 25 sau 27. Au trebuit să înţeleagă că ăsta e stilul meu. Iar lupta continuă, pentru că nu pot face fericiţi 10-11 oameni la fiecare partidă. Sistemul acesta are succes dacă jucătorii îl înţeleg şi îl acceptă.
R: Faţă de mandatul tău precedent, acum chiar ai cu cine face rotaţie. Sunt 9-10 jucători pe care poţi conta.
M.Ţ.: Sunt 10 şi Kuti, pe care e obligatoriu să îl integrăm. Eu îi voi da şansa să joace în fiecare meci, de la câteva secunde la 10 minute pentru că e talentat şi merită. Este o mare diferenţă faţă de echipa din mandatul meu precedent, atunci nu puteam juca agresiv şi făceam o rotaţie redusă. Jucătorii aveau minute multe, intervenea oboseala şi faulturile. Echipa de acum are o şansă dacă evoluează ca agresivitate şi control al jocului. Am făcut câţiva paşi înainte, dar greul abia începe, pentru că există riscul să intervină automulţumirea.
R: Au existat şi probleme de „bisericuţe" în vestiar, înainte de sosirea ta. Mai sunt?
M.Ţ.: Nu mai este cazul. Problemele aparţin trecutului.
R: A fost greu să renunţaţi la Cuic?
M.Ţ.: Cuia este un jucător cu o carieră excepţională, care a făcut performanţă oriunde a jucat. Pentru fiecare vine timpul când simte că nu mai e primul, mie mi s-a întâmplat la 38 de ani. Vreau să îl felicit pentru cariera lui şi pentru că a jucat două finale pentru „U", în 2011 am şi ieşit campioni împreună. Mă bucur că ne ajută din alt unghi, el lucrează ca antrenor cu cei mai talentaţi juniori de 16-18 ani. În fiecare dimineaţă, el deschide Sala Polivalentă.
R: Nu îmi amintesc niciodată ca echipa să fi pus atâta bază pe americani ca anul acesta. Sunt cinci, iar anii trecuţi era un mix cu sârbi, croaţi, chiar neo-zeelandezi.
M.Ţ.: Importantă este calitatea jucătorului. Avem cinci americani, dar nu am văzut egoism la echipă. Este un grup de jucători cu care îmi face plăcere să lucrez, pe care îi pot motiva, dar care mă motivează pe mine la rândul lui. Îmi dă dorinţa de a face lucruri mari.
R. Cum îl apreciezi pe ultimul venit, JJ, Jonathan Jones?
M.Ţ.: Noi aveam nevoie de un pivot care să închidă spaţiile, nu de unul care să marcheze multe puncte. Cred că 80 de puncte pe meci este un target realizabil pentru echipa pe care o avem, de aceea am căutat un jucător care să poată bloca spaţiul de penetrare al „guarzilor" adverşi. Pe acest gen de faze apăreau căderile echipei, în care încasa multe puncte. Cu JJ, apărarea este mai stabilă. La Oradea a avut două intervenţii, două capace, în ultimul sfert, în urma cărora am marcat patru puncte şi s-a decis meciul. Mai mult decât de pivot am avut nevoie de un fundaş, iar Frank Turner este o soluţie foarte bună, un jucător care pasează foarte bine. Dă mingea acolo unde trebuie.
R: Unde crezi că duce drumul echipei în acest campionat?
M.Ţ.: Nu cred că cineva poate spune unde drumul acesta. Dacă vom rămâne consecvenţi, vom juca un baschet de calitate, iar un baschet de calitate aduce şi rezultate bune.
R: Care e valoarea campionatului în acest an?
M.Ţ.: Valoarea jucătorilor este mai ridicată, dar din punct de vedere al baschetului nu sunt foarte fericit. Este suficient să te uiţi la un meci din fazele superioare ale unei cupe europene ca să vezi viteza de joc, capacitatea fizică şi precizia în condiţii de viteză a jucătorilor. Numărul jucătorilor străini din campionatul nostru este prea mare, românii primesc prea puţine şanse. Lucrul acesta s-a văzut la echipa naţională, unde jucătorii care nu au jucat prea multe minute în campionat şi-au intrat greu în ritm.
