Îmi trag nasul printre suspine şi încă o lacrimă udă tastatura. Nu are Ana bani. Şi Walter nu mai vine. Peste Universitatea se va pune lacătul. Un hohot disperat mă cuprinde. Dar stai, au plecat jucători cu camionul, valorau milioane de euro şi nimic nu a intrat în club, să zâmbim uitând de trecut. Ne pleacă şi juniorii, of, viaţă amară. Întâmplător, cu toţii la Ploieşti, oraş de desfrâu cu inimă neagră, ce rău ţi-am făcut să ne furi copiii?
Şi plâng din nou. 30 de golani o înjură pe doamnă. Caractere risipite pe scări, oameni abandonaţi de soartă, Romulus şi Remus, aşa mulţumiţi voi lupoaicei ce ne hrăneşte? Peste un timp, lupoaica va vrea statuie. Mai dau o tură de plâns cu gândul la locul de amplasare.
Şi oraşul, oraşul de ce nu o ajută? Daţi un ban pentru Prodan că ajunge la Florian. Poate ia şi Mărginean. Să vă ia naiba de rime, cum vă mai potriviţi voi! O, soartă, cât de crudă eşti, "jucăm" cu Steaua Bucureşti.
Lacrimi. Revăd ochii ei foarte trişti, e singura ce vrea, poate şi îşi doreşte să salveze Universitatea. Cine suntem noi, viermi pe mătasea rochiei, să ne împotrivim destinului? Hai, vino, doamnă, să vezi ce-a mai rămas din oameni...
Sincer, nu ştiu cum s-ar putea descurca Universitatea fără doamna Prodan. Dar tare aş vrea să încerce!
