O vedetă de la Transylvania Open e „Caracterul anului”

O interogare a motoarelor de căutare cu cuvântul „Emma” scoate pe prima poziţie producţia cinematografică cu acelaşi nume, după un roman de Jane Austin. Al doilea rezultat nu este Emma Watson, nici Emma Thompson şi nici Emma Stone. Este Emma Răducanu, una dintre vedetele turneului de tenis Transylvania Open 2021, de la Cluj.

Tânăra britanică a început anul ca o cvasi-necunoscută. La 4 ianurie 2021, primul clasament oficial al anului în tenisul mondial indica pe locul 345 o tânără de 18 ani, total necunoscută publicului larg, dar nici măcare celui consumator de tenis. Astăzi, Emma Răducanu este merituoasa şi incontestabila câştigătoare a prestigiosului titlu de Personalitatea sportivă a anului, acordat de BBC.

Prima experienţă de Grand Slam din cariera Emmei Răducanu s-a jucat anul acesta pe terenul 18, în partea de vest a complexului de la Wimbledon. Mulţimea, nu prea familiarizată cu cea care urcase 7 poziţii în clasament, până pe locul 338, a fost atrasă de numele Răducanu doar datorită steagului de lângă numele ei. Britanica Răducanu, beneficiara unui wildcard, o întâlnea în primul tur pe rusoaica Vitalia Diatchenko, jucătoare clasată pe locul 150, iar după un prim set strâns, câştigat de Emma la tiebreak, a început un spectacol care avea să devină curând familiar. Răducanu s-a înfipt, la propriu, pe interiorul liniei de fund şi a fărâmiţat fără milă setul al doilea, fără să mai piardă vreun game.

Având în vedere lipsa totală de experienţă a Emmei în circuitul profesionist, dacă acea singură victorie în primul tur la Wimbledon ar fi fost cea mai mare realizare a ei în 2021, s-ar fi putut spune totuşi că e un succes imens. Ajunsă la Wimbledon, cu premii totale de 29.889 de lire sterline câştigate în carieră, Emma s-a trezit din senin cu un cec de 75.000 de lire sterline pentru victoria din primul tur. Îşi făcuse debutul la nivel de turnee WTA, cu câteva săptămâni mai devreme, datorită unui wildcard primit la Nottingham, unde a pierdut primul meci în două seturi. Înainte de asta, jucase 16 turnee, toate la niveluri inferioare, în turnee ITF şi Challanger.

După ce a lipsit 16 luni din turneele internaţionale, concentrându-se pe examenele de bacalaureat, Răducanu nu a jucat în 2021 până pe 18 martie. Ea nu avea niciun motiv să se aştepte că va realiza ceva la nivel înalt în acest an. Şi totuşi, acea victorie de la Wimbledon avea să marcheze începutul uneia dintre cele mai surprinzătoare descoperiri din istoria recentă. După Diatchenko au urmat victorii în faţa fostei finaliste de la Roland Garros, Marketa Vondrusova, şi a Soranei Cirstea, Răducanu demolând practic alte două adversare mult mai experimentate.

A fost prima şansă a iubitorilor de tenis să se familiarizeze cu talentului ei complet. Capacitatea ei de a dicta ritmul în faţa adversarelor de top, cu lovituri de rever elegante, dar eficiente, şi cu lovirea atât de devreme a mingii, cu un retur la serviciu uneori enervant şi cu o deplasare în teren atât de naturală, care a devenit deja marcă înregistrată, iubitorii de tenis apreciind la maxim „dansul” ei în teren. Felul în care s-a încheiat aventura ei la Wimbledon, Răducanu fiind nevoită să se retragă în turul al patrulea, în meciul împotriva australiencei Ajla Tomljanovic, confruntându-se cu probleme respiratorii, nu a făcut decât să evidenţieze cât de puţină experienţă avea.

Răducanu a demonstrat pe teren propriu cum arată jocul ei în condiţii ideale, dar a spus prea puţin despre modul în care va face faţă greutăţilor zilnice. Ea nu a petrecut niciodată o perioadă lungă de timp în competiţii în străinătate, o caracteristică de bază a profesiei sale nomade, care poate fi epuizantă şi dificil de gestionat. Răducanu a presupus că va fi nevoie de timp pentru a învăţa cum stau lucrurile în acest sens şi pentru a căpăta experienţă, a optat să lucreze cu fostul ei antrenor, Andrew Richardson, o figură familiară, care ar fi putut să o ajute să se familiarizeze cu viaţa în turnee.

Ceea ce a urmat, va rămâne înscris pentru totdeauna în cărţile de istorie ale tenisului mondial

Realizării Emmei Răducanu la US Open nu-i sunt suficiente epitetele din dicţionarele limbilor din întreaga lume. Ea a declarat înainte de turneu că atât de puţin cunoştea complexul de la Flushing Meadows, încât a trebuit să ceară indicaţii altor jucătoare, doar pentru a ajunge la vestiare. Părinţii ei rezervase bilete spre casă imediat la sfârşitul săptămânii de calificări. O precauţie realistă şi de înţeles pentru cineva care nu participase niciodată la un turneu de calificare în străinătate. În schimb, ea a câştigat nouă meciuri la rând, fără să piardă niciun set, adjudecându-şi în cele din urmă un titlu de Grand Slam istoric.

După ce a trecut fără probleme de turneul de calificare, în care tribunele au fost lipsite de public, Emma a început să îşi crească nivelul de joc, dozându-şi aparent eforturile mai eficient decât un jucător de clasă, care are ca obiectiv finala. De fiecare dată când provocarea din faţa ei a crescut, pe tabloul principal, ea a făcut un pas înainte împotriva adversarelor sale mai experimentate, dominând ca şi cum ar fi avut ani buni de experienţă în spate. Returul ei la serviciu a fost de neatins, punându-şi în mod constant în dificultate adversarele cu retururi adânci şi lovite timpuriu, care a redus mult timpul de reacţie al adversarelor sale.

Capacitatea şi abilitatea cu care a înaintat de fiecare dată în teren a fost extraordinară. În meciurile consecutive împotriva Sarei Sorribes Tormo şi a lui Shelby Rogers – învingătoarea lui Ashleigh Barty - a realizat în mod nemaipomenit 11 break-uri la rând. Ea a condus-o pe Sorribes Tormo cu 6-0, 5-0 şi a avut minge de meci înainte de a ceda singurul game. Răducanu nu a avut în spate nici un strop de experienţă, dar a demonstrat o capacitatea inexplicabilă de a se adapta şi de a învăţa imediat din victorii şi din punctele pierdute.

Călătoria ei în SUA a început cu turnee de nivel inferior la Pittsburgh şi Chicago, unde a câştigat meciuri, a acumulat experienţa necesară şi apoi a continuat. Pe măsură ce mărşăluia la US Open, Răducanu a demonstrat în timpul meciurilor un calm şi o inteligenţă remarcabile, făcând în permanenţă mici ajustări, pe tot parcursul acestora. Turneul a culminat cu o întâlnire ce la început era considerată improbabilă şi chiar imposibilă, între două adolescente, Răducanu înfruntând-o pe canadianca Leylah Fernandez, 19 ani, în finala de Grand Slam cu cele mai tinere participante, din ultimele două decenii.

Cele două au generat atât de multă atenţie, încât finala lor a produs în SUA audienţe de televiziune mai mari decât finala masculină dintre cei mai buni doi jucători din lume. În Marea Britanie, 9,2 milioane de telespectatori au urmărit Channel 4, în timp ce Răducanu a devenit prima jucătoare venită din calificări care a câştigat un titlu de Grand Slam în era Open şi prima jucătoare care a câştigat un turneu major la abia a doua participare la un turneu de Grand Slam.

E drept însă, că tragerea la sorţi şi jocul rezultatelor, i-au fost favorabile lui Răducanu, acestea reflectând dealtfel echilibrul care domină tenisul mondial feminin şi faptul că orice jucătoare poate avea azi şansa de a străluci într-o conjunctură favorabilă. La New York, ea a jucat împotriva a două adversare din top 20, fără să aibă ocazia să întâlnească până acum în carieră o jucătoare din top 10, deşi adversara sa din semifinale, Maria Sakkari, se află acum pe locul 6. Totuşi, ea a lăsat puţine îndoieli cu privire la nivelul său extrem de ridicat de joc, trecând categoric de oricine i-a ieşit în cale. A cedat 34 de game-uri la US Open, unde nimeni nu a reuşit să câştige cinci game-uri împotriva ei, într-un set.

Ce a urmat şi cum a făcut faţă?

Viaţa celor mai mulţi jucători se schimbă instantaneu atunci când devin campioni de Grand Slam, îndeplinindu-şi visul de o viaţă, deoarece ies definitiv din grupul de urmăritori şi devin unii dintre cei vânaţi. Nu, nu e un termen prea dur. Chiar devin vânaţi. Din toate direcţiile. Însă puţine vieţi s-au schimbat atât de radical într-un interval de timp atât de scurt ca cea a Emmei Răducanu. Ea a intrat ca anonimă la US Open în calificări, iar la o zi după ce s-a încheiat turneul era invitată la Met Gala, unde celebrităţile îi căutau compania.

Din acest puncte de vedere, ea va fi, inevitabil, una dintre cele mai bine plătite şi cele mai importante jucătoare din circuit, în anii următori, marile branduri mondiale neîntârziind să o oferteze, pentru a-şi asocia imaginea cu una din cele mai promiţătoare „produse media” din următorii, cel puţin 10 ani. Rugată recent să descrie anul ei într-un cuvânt, Emma a clătinat din cap. „O călătorie", a spus ea. „Acesta este cel mai mare cuvânt. Dacă ar fi fost să desenez înainte un drum sau o călătorie, pur şi simplu nu ar fi avut sens, toată această traiectorie şi până unde am ajuns."

Răducanu va trebui să se obişnuiască cu faptul că numele ei este pe buzele tuturor. Defapt o face deja. Dar, după ce a câştigat un turneu de Mare Şlem, chiar înainte de o primă victorie în circuitul WTA sau înainte de a juca măcar un meci de trei seturi la nivel înalt, ea va trebui să se întoarcă şi să facă toţi aceşti paşi, atât de necesari. Înfrângerile care vor urma, inevitabile, vor fi la fel de esenţiale pentru creşterea ei ca orice alt succes timpuriu.

A fost unul dintre cele mai uimitoare debuturi din ultimii ani, încununat de titlul de Personalitatea sportivă a anului 2021, acordat, s-ar putea spune, oarecum previzibil, Emmei Răducanu, de către BBC. E cert, tenisul mondial a câştigat o personalitate remarcabilă. O jucătoare cu calităţi native, mult perfectibile cu ajutorul noului ei antrenor, germanul Torben Beltz. Dar şi o tânără educată, inteligentă, cu o personalitate puternică, modestă atât cât e necesar şi de fiecare dată cu răspunsurile la ea, în faţa jurnaliştilor din întreaga lume, care, mai mult sau mai puţin, i-au invadat viaţa personală şi profesională, numele Emma Răducanu făcând deosebit de vandabil orice produs media care s-a asociat cu acesta.

Dar, aşa ca şi în teren, şi în relaţia cu presa, Emma a demonstrat că nu se lasă uşor intimidată, fiind deosebit de volubilă, dezinvoltă şi participativă, păstrându-şi totuşi modestia şi umilinţa, atât cât e necesar. Unul din aspectele intens exploatate de media au fost originile ei şi faptul că tatăl ei este român, iar mama de origine chineză. Emma s-a arătat extrem de deschisă în a dezvălui detaliile vieţii ei personale şi din această perspectivă, iar la turneul de tenis Transylvania Open, de la Cluj- Napoca, a furnizat o deosebit de plăcută surpriză, atunci când la interviurile de pe teren şi chiar şi la conferinţele de presă, a răspuns întrebărilor într-o limbă română surprinzător de bună, câştigându-şi pentru moment şi simpatia necondiţionată a românilor.

Una peste alta, a fost anul Emma Răducanu, nu doar pe Google, nu numai în tenis, ci chiar şi în sportul mondial. Nici un alt sport nu a furnizat un astfel de rezultat surpriză, o astfel de personalitate, un astfel de caracter. Pentru că dacă ar fi să primească un premiu, atunci Emma l-ar merita pe cel de „Caracterul anului”.