"Bravo, doamna doctor!" Pulsul e năvalnic, răsuflă sacadat, încearcă să-şi tragă sufletul. "Bravo, doamna doctor!". Vocea îi este cunoscută. Ridică privirea în tribune şi o recunoaşte imediat pe femeia care o strigă, entuziasmată de întâlnirea neaşteptată. E Carmen Bunaciu, prima înotătoare din România medaliată la un Campionat Mondial. Suntem tot la un Mondial, în Italia, la Riccione, la o competiţie dedicată veteranilor. Sportiva din bazin tocmai a câştigat aurul în proba de 50 de metri spate. Au fost 19 concurenţi, dar asta nu e ieşit din comun. Interesant e că Ecaterina Orosz a fost cea mai bună la categoria 75-79 de ani, cu 46"26, unde a luat startul cu al patrulea timp.
Are 77 de ani şi şapte decenii de cînd face sport zilnic. În foaia oficială a fost trecută Flora, după numele soţului.
Urmează o îmbrăţişare între cele două înotătoare. "Cum aţi ajuns aici?", o întreabă, curioasă, Carmen. "Acum doi ani eram la Gyula, la Naţionalele Ungariei. Am întrebat dacă pot să concurez în probele de crawl şi bras, dar era prea târziu. Tocmai începea proba de 50 de metri spate. Am sărit în apă şi am devenit campioana Ungariei, cu 49 de secunde. Cu acel timp, m-am putut înscrie acum la Riccione, am îndeplinit baremul. M-am antrenat 45 de zile înaintea acestui concurs. Înotam cam 2.500-2.600 de metri zilnic. M-am mobilizat în Italia, am coborât sub timpul obţinut în Ungaria, am fost la mai puţin de o secundă de recordul competiţiei". La Riccione, România a mai câştigat două medalii de aur prin echipa de polo (35-40 de ani) şi înotătoarea din Reşiţa, Lavinia Albu (55-59 de ani), în proba de 50 de metri spate.
Se antrena şi când ploua
"Hai să-ţi prezint o «U»-istă adevărată, nu ca băieţii care au plecat la Ploieşti!". Fostul portar, Nicolae Szoboszlay, ne conduce pe strada Bihorului, la o vilă cochetă, păzită de un câine-lup toropit de căldură. Ecaterina Orosz îl întâmpină ca pe un vechi prieten şi ne pofteşte în salon. Privim medalia de aur cucerită pe malul Mării Adriatice şi ascultăm o poveste despre sport şi viaţă. Graniţa dintre ele este insesizabilă. "La 5 ani mergeam în bazinul din Parcul «Babeş», iar la 8 ani am început să concurez. Am bătut recordul la 50 de metri bras fetiţe, am scos în jur de 50 de secunde. Provin dintr-o familie de sportivi. Poate e şi ceva genetic, dar mai degrabă cred că e vorba de conştiinciozitatea cu care mergeam zilnic la bazin. Nu lipseam nici dacă ploua, mergeam singură cu umbrela, pe jos, de pe strada Bolyai. Bazinul era descoperit".
Apă de 16 grade Celsius
Îi spunem că lumea s-a schimbat, că azi nu ne-am lăsa copiii să practice un sport în condiţiile precare din Clujul anilor ‘50. Zâmbeşte şi continuă incursiunea în cartea de istorie. "Apa avea 16 grade. Era scoasă din Someş, era rece şi tulbure, nefiltrată. Când ieşeam din bazin, aveam mustăţi de nămol. Făceam otită din cauza apei pline de microbi. Poate te miri, dar era frumos, era un spirit de prietenie printre sportivi. Îmi amintesc cu drag de Delia Mureşan, de Zoe Ţârlea Nicoară, care e mama politicianului Marius Nicoară, de Rodica Macarovici. Aud la televizor că adversarul e un duşman. E doar un adversar, nu un duşman. Am văzut la Campionatul European de fotbal mottoul «Respect»". E foarte pozitiv, te îndeamnă să-ţi respecţi adversarul, să respecţi publicul. Mai conştientizezi ce se întâmplă".
În 1949 câştiga primul titlu naţional la senioare. A fost campioană la 100 şi 200 de metri bras, 50 şi 100 de metri fluture, 100 şi 200 de metri spate. A avut timp şi de şcoală. A intrat în 1952 la Medicină. A profitat de bazinul acoperit inaugurat pe strada Dubălarilor şi a continuat să câştige medalii. "În sesiune, mă trezeam la 5 dimineaţa, iar la 6 eram la antrenament.La 8 mergeam la examen. Când am avut examen la Fizică Medicală, unde trebuia să învăţ 40 de pagini pe oră, mergeam la bazin şi să mă relaxez. Sportul duce la îmbunătăţirea activităţii corticale". Ca medic, a participat la Jocurile Olimpice din 1980, cu lotul de nataţie, şi în 1984, cu lotul de canotaj. Aşa a cunoscut-o şi pe Carmen Bunaciu.
Primă? Un prosop!
Ce însemna să fii sportiv la Universitatea Cluj? "Era o echipă de intelectuali, era o mare cinste să fii sportiv la Universitatea. Nu exista spiritul pecuniar de azi. Ştii ce primeam după ce cuceream un titlu naţional? Un prosop! Dacă luam patru medalii de aur, primeam patru prosoape! Prieteniile pe care le-am făcut în tinereţe cu ajutorul sportului ţin şi acum, sunt trainice. Şi azi fac sport măcar o oră pe zi. Fac gimnastică, urc scările, merg pe jos, înot".
Trăieşte din 1986 în Germania, dar vine în fiecare an acasă. Cum a regăsit Clujul? "S-a schimbat mult. Nu-mi place poluarea provocată de maşini". Am întrebat-o ce îndemn are pentru românii prea ocupaţi şi stresaţi ca să-şi facă timp pentru sport. "Nu există să nu ai o oră liberă pe săptămână, în loc să stai la televizor. Am văzut că tineretul de azi fumează mult, ba ar fi ajuns şi la Cluj etnobotanicele. Sportul trebuie să fie materie obligatorie în şcoală. Îmbunătăţeşte concentrarea şi spiritul de luptă. La vârsta mea e la fel de important. Faci sport pentru sănătate şi pentru a menţine contactele sociale, pentru a nu cădea în depresie".
Întâlnirea s-a terminat, doamna ne conduce amabilă până la poartă. Ieşim şi, înainte de a ne despărţi, Nicolae Szoboszlay are ultimul cuvânt: "Vezi, domnule, aceştia suntem noi, «U»-iştii adevăraţi. Suntem prieteni şi acum, am fost o familie". Apa trece, caracterele rămân. Doar cuvintele sunt prea puţine.
26 de titluri naţionale la înot are în palmares Ecaterina Orosz, adunate în perioada 1949-1960.
28.000 de persoane au fost găzduite de Riccione în perioada competiţiei. Comuna italiană are 35.000 de locuitori.
15.000 de sportivi s-au înscris la Mondialele de la Riccione.
Familie de înotători
Ecaterina Orosz provine dintr-o familie de sportivi. "Tata, Orosz Gavril, a fost campion în proba de 800 de metri liber şi a câştigat campionatul la polo cu «U». Mama, Orosz Irina, a concurat la 100 de metri bras. Tata a fost profesor de educaţie fizică şi de limba română şi a fost director la Şcoala «Bob», iar apoi director adjunct la Şcoala Sportivă. Mama a fost casnică", a povestit fosta campioană.
Angelica Rozeanu: "Un talent european"
Fosta campioană mondială la tenis de masă Angelica Rozeanu a cochetat cu gazetăria. Unul dintre articole, semnat cu pseudonimul Angela Holban, a fost păstrat în arhiva Ecaterinei Orosz (foto). "La 15 ani, Orosz Ecaterina este un talent european" este titlul articolului dedicat unei întreceri între Republica Populară Română şi Polonia. "Învingătoarea de la 100 m. brasse încă nu a împlinit 15 ani. Ea practică înotul de la vârsta de 7 ani şi participă efectiv la concursuri de la 10 ani. Fiecare apariţie a ei la un concurs a corespuns unui record, iar valoarea pe care a atins-o acum a stârnit admiraţia tuturor celor care au văzut-o. Lajos Rajki, antrenorul maghiar care a pregătit echipa noastră, a afirmat că Orosz Ecaterina este un talent european şi că este superioară junioarelor maghiare, a căror clasă ridicată este unanim recunoscută", a scris Angelica Rozeanu.
Colegă cu nepotul lui Petru Groza
Unul dintre cei mai talentaţi colegi de generaţie ai Ecaterinei Orosz a fost Titu Groza, nepotul fostului prim-ministru Petru Groza. Student la Universitatea din Budapesta, Titu Groza s-a inspirat din metodele de pregătire ale înotătorilor maghiari. A fost un sportiv de excepţie, care a doborât toate recordurile naţionale la crawl, începând de la proba de 100 de metri până la cea de 1.000 de metri. Titu Groza a stabilit şi cea mai bună performanţă a vremii în proba de 1.500 metri liber, cu timpul de 20"32"2.
Sportul, elixirul vieţii
În competiţia de la Riccione (3-17 iunie), în proba de înot sincron duo, echipa japoneză formată din mamă şi fiică a stârnit admiraţia spectatorilor. Chisako Oishi are 89 de ani, iar fiica ei, Mayumi Araki, are 62 de ani. Cele două sportive concurează împreună de 25 de ani. Emoţie a provocat şi înotătorul Nicolas Granger, care a doborât în 2012 şapte recorduri mondiale şi 11 europene. Francezului în vârstă de 45 de ani, tatăl a cinci copii, i s-a descoperit un cancer testicular în 1996. Nu s-a dat bătut, a revenit în bazin în 2003. Urmează un tratament la fiecare 10 zile, lucrează în Troyes în serviciile sociale, "iar majoritatea colegilor mei nici nu ştiu că sunt bolnav". Următorul Campionat Mondial va avea loc la Montreal (Canada) în 2014.
A rămas în Germania
În 1986, medicul Ecaterina Orosz a profitat de participarea la Campionatul European de la Frankfurt şi a rămas în Germania: "Aveam bunici de origine germană. Ştiam limba, dar nu la perfecţie. Nu-mi plăcea ce se întâmpla în ţară. După ce am urmat un curs de germană, am lucrat la Centrul de Medicină Sportivă din Frankfurt". Acum primeşte pensie de la statul german, iar în România vine în vacanţă, să-şi îngrijească vila de pe strada Bihorului. "Oamenii fac mult sport în Germania, inclusiv cei în vârstă. Aleargă, merg la bazin. Bunăstarea te face mai comod, dar nu trebuie să renunţi la sport", a subliniat fosta înotătoare a Universităţii Cluj.
"Lipă nu avea ifose"
Ecaterina Orosz a lucrat ca medic la loturile naţionale de volei, nataţie şi canotaj. "Elisabeta Lipă avea probleme cu coloana lombară din cauza poziţiei din barcă, din cauza frigului şi a umezelii. Trebuia să facă fizioterapie. A fost o sportivă foarte ambiţioasă. A avut un ţel, să iasă campioană olimpică, şi a reuşit. Nu avea ifose. Nu am avut decât un singur caz complicat. O înotătoare campioană la bras avea o boală care nu-i permitea să practice un sport acvatic. Nu i-am dat aviz, a trebuit să renunţe, deşi era foarte talentată. Ca fostă sportivă, am putut să-i &;icirc;nţeleg pe sportivi, aşa au fost şi ei mai înţelegători".
