După o perioadă mohorâtă în care ziarele n-au mai găsit nici un colţ de pagină pentru mărgăritarele- cuvinte ieşite din gura doamnei, săptămâna începe în forţă.
Reproduc din memorie: cei care o contestă pe ea, o mână de 12 persoane împrăştiate de poliţie, nu sunt suporterii Universităţii. Sunt golani plătiţi, care acasă trăiesc sub papucul nevestei sau suportă abuzurile familiei. Superb! Eu le-am spus băieţilor din peluză că au ajuns la stadiul de mâţe ce miorlăie cu coada ridicată, dar doamna Prodan ridică ştacheta la un nivel la care privesc cu invidie. În alte vremuri, când galeria Universităţii Cluj trăia din forţa colectivă a grupului şi nu din orgoliile individuale ca acum, astfel de reacţii nu ar fi fost posibile.
Declaraţiile doamnei Prodan arată adevărata dimensiune a realităţii din peluza stadionului. Mâţele sunt lovite cu biciul cuvintelor de stăpâna lor nemiloasă şi cotoii miaună mai departe, convinşi că rolul lor este să prindă şoareci. Mâna lui Walter ştie cât sunt de slabi acum locuitorii peluzei şi îşi permite să le marcheze teritoriul, arătând că supunerea lor s-a încheiat odată cu dezbinarea. Recunosc victoria doamnei, a reuşit ceva ce până la ea nimeni nu a fost în stare.
Miau, miau!
