A prins exilul de la Sibiu şi vremea când erai transferat la "U" după ce susţineai o probă de voce. Ştii să cânţi? Atunci eşti bun de joc pentru Universitatea. La 87 de ani, Nicolae Szoboszlay e o instanţă morală nu întotdeauna confortabilă. "Eu nu sunt compatibil cu lumea de azi", îşi avertizează interlocutorul. E la fel cum îl ştiţi, ordonat şi pedant. Hainele sunt rânduite impecabil în dulapuri, apartamentul străluceşte de curăţenie, e atent la ţinută când iese în oraş. L-am provocat la o discuţie despre Universitatea şi am primit răspunsuri sincere şi tăioase. Nu i-am dat dreptate când a spus că "spiritul Universităţii a dispărut", pentru că tocmai acesta e fermentul care a hrănit sufletele suporterilor. Să încercăm să învăţăm din sfaturile dezinteresate ale unui om cu o viaţă cât o carte de istorie.
Universitatea e într-o situaţie dramatică.
E o situaţie tristă şi neplăcută pentru cei care iubesc Universitatea. Subsemnatul, care am trăit şi bune şi rele la acest club, aş începe discuţia cu un exemplu pozitiv. Terminăm cu lucrurile bune, apoi vin cele rele, înşirate cu înţelegere şi cu bun simţ. Merită felicitări antrenorul şi jucătorii pentru că, în această situaţie încurcată, cu plecări şi revendicări, au prestat un joc bun.
Vorbiţi de meciul cu Ceahlăul?
Sigur. Au învins meritat o echipă, care, chiar dacă e pe un loc codaş, merită atenţie. A fost foarte emoţionant finalul meciului, când tot stadionul şi-a încurajat echipa rămasă în zece jucători. Să mai facă şi asta, că înjurături sunt destule. Să nu exagerăm. Eu nu vorbesc doar de galerie, vorbesc de public.
Câţi au fost?
Vreo 3.000 de spectatori. Una dintre explicaţii pentru asistenţa redusă e preţul biletului de intrare. La „U" - Ceahlăul sunt tichete mai scumpe ca la derby-ul Steaua - CFR.
Nu vreau să intru în contradicţie, nu asta este important. Antrenorul merită felicitări, pentru că a avut curajul să preia echipa şi a dat dovadă de bun simţ. Nu a exagerat, nu s-a autolăudat. Se vede că are ceva din educaţia primită de la „U". Este un „U"-ist vechi, îl cunosc bine, am fost şeful Centrului de Juniori când era şi el acolo. Bun, acum vin mai multe lucruri triste pentru unul care a trăit atâta în acest club.
„Totul a început când fotbalul s-a desprins de Universitate"
Ce vă supără?
Nu vreau să fac o cronologie a minusurilor care ne-au adus aici, dar trebuie să subliniez, convins că am dreptate, că decăderea a început de când fotbalul s-a despărţit de celelalte sporturi, s-a despărţit de Universitatea „Babeş-Bolyai". Şi când acest club oferea campioni la atletism, la hochei, la baschet, nu a avut condiţii, dar s-a impus datorită moralităţii şi ţinutei conducătorilor. Aşa a fost profesorul Coja, la fotbal, sau Titus Lucaciu. Când s-a despărţit fotbalul de vatră, a ajuns pe mâna unor conducători care nici nu erau pricepuţi, nici nu emanau o atmosferă pozitivă. Vă dau un exemplu. Când echipa era susţinută de „Dacia Felix", directorul băncii a trimis antrenorul secund să-i trezească băiatul, care era fotbalist.
Pe Florin Sima.
Da, de aici a pornit baiul. Apoi, aranjamente şi multe, şi multe altele.
Soluţia ar fi revenirea echipei de fotbal sub tutela Universităţilor clujene?
Nu pot să mă exprim hotărât, fiindcă nu cunosc posibilităţile organizatorice-legislative. Fără doar şi poate, laic fiind în aceste probleme, mă întreb dacă un oraş cu 100.000 de studenţi, cu Universităţi care se impun în România, să nu poată să întreţină o echipă de mare performanţă? Am mai spus-o, nu pe stradă se rezolvă această problemă. E un mod de a-ţi declara iubirea şi de a semnaliza pericolul. Restul par dezinteresaţi.
„Oamenii cu bun simţ sunt scârbiţi"
Cum să-ţi arăţi iubirea cu sloganuri şi cu porcării?
Nu s-a înjurat la toate mitingurile sau s-a înjurat puţin. E un grup eterogen, cu reacţii diverse.
Şi asta e o scuză, că nu s-a înjurat mult?
Nu, dar oamenii şi-au pierdut răbdarea, sunt nervoşi, văd că echipa lor e prizoniera unor interese oculte.
Şi ăştia, nervoşii, să conducă Universitatea? Aşa o iubesc?
O iubesc cu patimă. Aici sunteţi vinovaţi, voi, ziariştii. Că le faceţi reclamă în loc să-i educaţi.
Nu vă contrazic, dar uitaţi-vă şi în campionatul englez, când oaspeţii bat un corner, sunt suporteri ai gazdelor care-l înjură pe fotbalistul care se pregăteşte să execute. Pasiunea naşte şi astfel de manifestări regretabile.
Atunci ridic mâna şi nu mai zic nimic. Cum dracu' pe vremea noastră nu era aşa? Şi arbitrul, când greşea, era apelat cu "domnule". Se făceau bancuri la stadion şi veneau oamenii liniştiţi în condiţii acelea mizere, în tribuna de lemn.
Bun, dar cine ar rezolva problema Universităţii? Când se vorbeşte de mutarea echipei şi nu intervine nimeni, când autorităţile tac? Dacă oamenii nu ies în stradă, Universitatea riscă să aibă soarta Craiovei.
S-a ajuns aici pentru că s-au îndepărtat o seamă de oameni serioşi. Nu mai merg pe stadion, pentru că nu se simt bine acolo. O serie de profesori şi de intelectuali sunt scârbiţi de ce aud. Am un prieten care, atunci când s-a jucat pe Clujana, a rezistat două jocuri, pentru că la al doilea, al treilea cuvânt era o înjurătură. Şi pe ăştia îi lăudaţi! Să-ţi dau şi un exemplu pozitiv. Am rămas impresionat când la 1 noiembrie a fost o manifestare la nivelul Clujului şi al spiritului Universităţii. Se poate şi aşa, nu cu scandal, să ajungem să concurăm în porcării cu drukerii de la Bucureşti. S-a sesizat şi UEFA. Un om cu bun simţ e scârbit.
"Walter a investit prosteşte"
Credeţi că echipa se va muta la Buzău?
Să nu mai mizăm pe treaba aceasta, eu nu cred că se va muta. Şi faptul că a ajuns să se discute despre mutare e jenant pentru oraşul Cluj.
Sigur că e jenant, dar nu se rezolvă pe stradă.
Dar cine o rezolvă?
Conducătorii oraşului, ai Universităţilor. I-aţi auzit să ia poziţie, aţi văzut că se implică? Să organizeze o conferinţă de presă, să explice situaţia clubului şi modalităţile prin care echipa ar putea fi salvată.
Pentru asta, trebuie să ai şi un conducător care să te reprezinte. Nu pot să te reprezinte Limoniuşi această femeie. Aici e necazul. E uşor să fac pe deşteptul, dar cunosc lucrurile şi le privesc cu obiectivitate şi profesionalism.
De ce credeţi că a plecat Walter?
Eu l-am cunoscut foarte puţin, nu a fost interesat să mă consulte. Aşa cum Anamaria Prodan nu a ştiut cine e Remus Câmpeanu, aşa nu a ştiut Walter cine e Szoboszlay. S-a plans că nu a primit nici o cafea. Păi dacă şi-a adus un aghiotant ca şi Limoniu, ce om serios îl invită? Eu nu ştiu de ce a plecat. El nu a venit la Cluj pentru că era îndrăgostit de "U", a venit să facă o afacere şi nu a reuşit. Nu i s-a asigurat ce a cerut.
Ce trebuia să i se asigure?
Eu nu ştiu, domnule. Nu mă întreba. Ştiu doar că el, nefiind îndrăgostit de "U", a crezut că echipa de fotbal îl va ajuta în proiectul său, pentru că e un club iubit în oraş.
V-aţi aşteptat să renunţe aşa de repede?
A stat doi ani, a investit, nu putem nega asta, dar a investit prosteşte.
De ce?
Păi să-i dai unui jucător ca Adrian Cristea 20.000 de euro pe lună? Să aduci nişte fosile aici. Cum îl cheamă, a fost şi căpitan de echipă?
Boştină?
Da, să-mi plătească şi nu-l aduc.
Exemplul lui Szilagyi
De ce? Toată lumea spune că o echipă are nevoie şi de fotbalişti experimentaţi.
Pentru că e un şmecher. O echipă are nevoie de oameni cu experienţă cu moralitate şi cu ţinută.
Lui Boştină ce-i reproşaţi?
E un jucător care nici în Divizia C nu mai face faţă acum. Sunt jucători terminaţi. Dacă erau mai buni, rămâneau la Dinamo.
Din echipa de azi vă place vreun jucător?
Nu! Dacă îl aducem pe săracul Sisi să ne salveze! Noroc că nu s-a luat nimeni de el.
De Szilagyi nu se ia nimeni, e un jucător respectat pentru devotamentul său.
Eu ştiu, doar eu l-am crescut. A fost un copil sârguincios, serios, cinstit. A dovedit că un om cinstit, cu posibilităţi mediocre fotbalistice, dar deosebit de ridicate din punct de vedere moral, face faţă în fotbalul nostru.
În situaţia de azi, cu o echipă fără rădăcini, Szilagyi trebuie promovat.
Are un comportament pe măsură. Am şi auzit recent nişte lucruri.
Că a refuzat să-şi ia banii pentru că nu erau plătiţi toţi colegii lui?
Exact! Păi n-ai frică, că altul nu găseşti de genul acesta. Pentru asta, îmi ridic pălăria în faţa lui. Eu nu-l subapreciez, dar nu e jucătorul cu care să faci faţă Stelei.
"Nu încurajaţi manifestările negative"
Ce înseamnă "U" pentru oraşul Cluj?
Acum nu mai înseamnă ce a însemnat. Lumea e necăjită, de lumea intelectuală vorbesc, pentru că Universitatea a fost echipa intelectualilor, nu a celor care manifestează pe stradă. Ei sunt supăraţi şi nu vor să se compromită. Nu ştiu dacă găsim pe cineva cu posibilităţi financiare să aibă curajul să se angajeze, ţinând cont de imoralitatea din fotbalul nostru. Trebuie să fie un aventurier, gata să rişte.
Ce rol ar trebui să aibă autorităţile când presa anunţă că următorul meci al "Şepcilor Roşii" s-ar putea disputa la Buzău? Chit că poate fi vorba de un şantaj.
Ar trebui să asigure minimum ca jocurile să se dispute la Cluj. Să nu ţină cont deocamdată de datoriile clubului. Să spună, măi fraţilor, rămâneţi aici şi vom rezolva situaţia. Eu nu cred că soluţia e un miting.
Dar autorităţile nu scot nici un cuvânt. Ce să facă suporterii? Să accepte bătaia de joc?
Şi cu asta ce rezolvi?
Pui presiune pe autorităţi şi lansezi un semnal de alarmă.
Uite, îţi mai dau un exemplu. A fost aniversarea de 90 de ani a clubului. Am fost la Casa Studenţilor unde au sărbătorit celelalte secţii. Ţi-a fost drag să stai acolo. Peste câteva zile a urmat şi fotbalul. S-a organizat la Clujana, a fost ca la Divizia C. Această atmosferă trebuie propagată de cei care au pixul în mână şi nu atmosfera negativă, bazată pe forţă, care nu cadrează cu lumea universitară. Aşa cum foarte frumos şi cinstit i-ai luat un interviu doamnei Anamaria Prodan. Ai dialogat fără să o jigneşti. Aşa trebuie rezolvate aceste conflicte. Ai văzut cum s-a schimbat atmosfera la partida Steaua-CFR? Cum ar fi fost dacă nu ne atenţiona UEFA că ne scoate din competiţii? Eu vreau ca publicul să fie la nivelul stadionului. Să nu încurajăm manifestările negative, să mă lupt să le stopez. Acesta să-ţi fie idealul!
„Universitatea nu moare"
De credeţi că mor sau agonizează echipele de tradiţie?
Nu ştiu, dar undeva greşeala tot de la ei a pornit. Eu sufăr. Pe vremea când jucam, nu aveam ce mânca. Şi băteam pe Dinamo la Bucureşti! Nu am legat totul de partea materială. Noi nu ne-am dus în cantonament în Turcia, ne-am dus aici la Muntele Mic. A trebuit să vină profesorul Coja să ne scoată, fiindcă am tăiat porcul cabanierului şi nu am putut să-l plătim. Stăteam pe două pliciuri, zece sus şi zece jos, şi nu a fost o tragedie. Acest club a trăit prin spirit şi acest spirit a dispărut şi din cauza presei, care nu-l cultivă, ci le face propagandă celor care se manifestă aşa cum simt. Când a jucat la Alba Iulia cu CFR-ul, mi-am scos pălăria în faţa publicului Universităţii. Dar să aplaude un stadion când Bornescu îl loveşte pe Cadu şi face apoi un tur de onoare? Nu te supăra, dar ţi-ai dat cartea de vizită. Indiferent care e situaţia, nu-i ţin partea lui Cadu, are şi el probleme de caracter.
E vorba şi de educaţia pe care o primesc fotbaliştii de la antrenori.
În timpul când antrenam, nu am avut probleme cu părinţii. Atunci veneau părinţii pe jos, veneau pensionarii şi savurau antrenamentele din Parcul Babeş. Acum vin părinţii cu maşina, îşi aduc copiii şi au pretenţia ca odrasla să joace, să fie titular. Se ceartă între ei, se înjură. Aceasta e mentalitatea, trebuie să luptăm împotriva ei. Cei mai mari duşmani ai copiilor sunt proprii părinţi! Juniorii noştri nu au cei şapte ani de acasă. Poate nu am scos mulţi internaţionali, dar am un fost jucător care e chirurg neurolog şi cu asta mă fălesc. Această mentalitate s-a stricat, sunteţi prea tineri şi nu aţi trăit-o şi nu puteţi concepe această atmosferă frumoasă.
Eu cred că tocmai acesta e motivul pentru care au rămas atâţia oameni alături de "U", de o echipă care a câştigat numai un trofeu. Au rămas datorită spiritului, eu nu cred că a murit.
Noi râdeam de sărăcia noastră. Am făcut din asta o bravură. Eu îmi fac autocritica pentru că ridic ştacheta morală, nu pot emite judecăţi despre partea materială. Eu nu ştiu să-mi reglez gazul să nu-mi depăşască pensia. Sper că, aşa cum am trecut prin multe situaţii grele, se vor găsi oameni cu suflet şi minte să ajute Universitatea.
Să înţeleg că nu vă temeţi că echipa s-ar putea desfiinţa?
"U" Cluj nu moare, sunt sigur de asta.
