“U” s-a întors acasă, în sufletele noastre!

“U” s-a întors acasă, în sufletele noastre!
E adevărat, oamenii au fost iniţial stingheri la reîntâlnirea cu Universitatea.

Mulţi uitaseră de ea, refuzând să o însoţească în periplul de la capătul troleibuzului 1, la Alba Iulia sau Mediaş. Depărtarea, timpul, concurenţa, un nou stadion, toate acestea au făcut ca momentul întoarcerii acasă să nu stârnească emoţia aşteptată.

În toamnă, numai peluza mai ştia cântecele Universităţii. Confruntarea dintre cele două mase, a suporterilor dedicaţi şi a spectatorilor atraşi pe stadion doar de nostalgii sau curiozitate, s-a lăsat cu victime. Risipindu-se aburii cupelor europene, tribuna şi-a pierdut o parte din ocupanţi. Cei rămaşi au simţit însă fiorul alb-negru şi au început să rezoneze la freamătul ce vine dinspre peluză.

La meciul cu Astra şi mai apoi în cel cu Târgu-Mureş, Universitatea a avut doar suporteri. Clujenii redescoperă alături de "U" frumuseţea clipei trăite fără legătură imediată cu jocul echipei sau scorul de pe tabelă, relaţia Universitatea-suporter nedepinzând niciodată de aceste variabile. Câţi au fost luni seara? 6.000? 7.000? Oricum nu contează, pentru că vor fi tot mai mulţi! La "U" nu se vine niciodată cu un scop anume, pur şi simplu ştii că trebuie să fii acolo când începe meciul.

Astăzi nu sunt de acord nici cu pesimiştii ce deplâng dispariţia spiritului Universităţii. E suficient să asculţi cântecele stadionului şi să înţelegi că aşa s-a perpetuat de-a lungul timpului acel spirit la parastasul căruia mă cheamă unii.

Fiţi fericiţi, a mai trecut o încercare!

 

Etichete
Comenteaza