Contrar opiniei generale că Grigoraş nu poate face minuni la CFR, cred că putem vorbi de un adevărat miracol atunci cînd vedem cum banii lui Paszkany se transformă într-o echipă depravată de rezultate. Ce se întâmplă acum la CFR este o prăbuşire de care oraşul avea nevoie pentru a îngropa definitiv sămânţa zânzaniei dintre tabere: cultul performanţei cu orice preţ! CFR 2002 (acesta este adevăratul nume al echipei) trebuie să înveţe lecţia umilinţei pentru a transforma adversitatea dintre suporteri într-o toleranţă ce vine din dragostea pentru echipă.
Da, mă bucur teribil că nu mai sunt nevoit să aud discursul maselor injectate cu trofee. Măscăricii tribunelor, trădătorii ataşamentului în dauna performanţei, şi-au luat deja zborul din Gruia la fel de uşor precum au venit. Îi aşteaptă Steaua, noua matcă. Cei care îşi duc acum crucea pe deal, arătaţi batjocoritor cu degetul la fiecare colţ de stradă ca fiind culegători de balegă în urma unui mamut cu suflu sistolic, merită un dram de atenţie. Dintre ei se va alege masa de suporteri feroviari, prima generaţie ce îşi va putea revedica acest statut de la marea schismă din 2002 a trecutului cu viitorul.
Pentru astfel de momente purificatoare a fost nevoie de un meci „U"- CFR în care ambele echipe au arătat altfel decât le văd suporterii. Universitatea a fost mai mare decât suma speranţelor suporterilor, iar CFR mai mică decât îşi putea imagina cineva. Şi totuşi, s-a terminat egal.
Blestem sau binecuvântare?
