Cei 48 de ani la cârma României l-au propulsat pe Carol I în vârful topului conducătorilor români, devansându-l pe Ştefan cel Mare, un alt mare conducător din istoria noastră.
După Unirea Principatelor de la 24 ianuarie 1859 și recunoașterea internațională a actului unirii din ianuarie 1862, apare în agenda diplomatică a României o nouă prioritate, și anume obținerea independenței.
În evoluția omenirii și, implicit, a societății românești există o lege care acționează implacabil și care stabilește că fiecare ciclu istoric, fiecare moment astral al evoluției naționale își crează omul său providențial.