FOTO Unul cu târnăcopul, cinci cu galeria. Pe şantierul din faţa gării bate vântul...

Tocmai s-a scurs cea de a treia săptămână la rând în care pe şantierul din faţa gării nu s-a întâmplat mai nimic. Am spus „mai" nimic pentru că două modificări tot au apărut pe teritoriul şantierului: s-au ivit şi au fost depozitate câteva tuburi de plastic şi a fost dat jos (dacă nu cumva doborât de vânt) un cablu de telefonie, care, până mai ieri, era suspendat pe deasupra gurii de pasaj închise.

Totuşi, la ora vizitei noastre pe şantier, înaripatele nu mai erau singurele vieţuitoare de pe şantier. Mai bântuiau prin zonă şi trei mamifere bipede, omnivore şi aşa-zis gânditoare care trudeau din greu la fricţionat menta. În scurt timp li s-au mai alăturat trei exemplare, dintre care unul, ceva mai bine îmbrăcat, care a început să dea indicaţii. În scurt timp a început munca după procedura de mare succes brevetată de români: unul dă cu târnăcopul şi cinci se uită, îi dau indicaţii şi îl încurajează. Cum ceea ce se întâmpla dă apă la moară speranţei că poate, poate, prin vreo minune, se reia munca pe şantierul care blochează piaţa Gării de două luni, nu e exclus un episod special al serialului nostru săptămânal peste numai o zi, dacă vom descoperi vreo realizare demnă de remarcat a omului cu târnăcopul şi suporterii.

Între timp am aflat de la primarul Emil Boc, într-o emisiune la Realitatea FM Cluj, motivul opririi lucrului pe şantierul „adoptat" de ZIUA de CLUJ. Cică înainte de a da ordinul de începere a lucrărilor, primăria ar fi întrebat furnizorii de utilităţi ai urbei dacă au oareşce acareturi îngropate prin zonă, care ar putea deranja bunul mers al proiectului. Primarul susţine că furnizorii de gaz şi de apă s-au jurat pe lună şi pe stele că nici fărâmă de ţeavă n-au ascunsă prin subsolul şantierului. Ei bine exact asemenea ţevi ar fi fost descoperite după primele săpături. Așa o fi, dar atunci unde sunt hăbăucii de la apă și de la gaz, care se pare că nu ştiu câte prune au în straiţă? Că nu i-am văzut în acest răstimp trudind de zor să-şi mute utilităţile din zonă.

Pe de altă parte, n-am putut să nu constatăm, cu maximă dezamăgire şi tristeţe, că primarul Emil Boc s-a recunoscut înfrânt de nesimţirea asfaltagiilor tocmiţi de primărie, care şi-au bătut joc un an întreg de banii şi nervii clujenilor, au puturoşit într-o veselie în vreme ce şoferii îşi nenoroceau nervii prin traficul infernal, iar clujenii, cu toţii, îşi tapiţau zi de zi plămânii cu kilograme de praf. Boc a admis că proiectele pornite cu bani europeni (repararea tramei stradale de-a lungul liniei de tramvai şi modernizarea mai multor străzi în cadrul proiectului "Oraşul Comoară") nu vor putea fi finalizate la termenul impus de regulile europene, 31 decembrie 2016. „Am ales să facem toate aceste lucrări în 2015 pe bani europeni şi nu în 2016 pe banii primăriei", spunea Boc acum câteva luni când întreg oraşul devenise o uriaşă săpătură. Zilele trecute, la Realitatea FM Cluj, primarul a făcut paşi serioşi înapoi, admiţând că lucrările vor fi terminate abia anul viitor, pe banii clujenilor, mulţumindu-se cu jumătatea plină a paharului, afirmându-şi mulţumirea că măcar o parte din proiecte au fost finanţate cu fonduri de la Bruxelles.

Dar oare lucrările n-ar putea fi finalizate pe banii nesimţiţilor abonaţi portocalii la lucrările primăriei? Ceva penalităţi pentru nepredarea lucrărilor la termen nu prevăd contractele, domnule primar?