Video Boc, mesaj de Ziua Armatei Române. A recitat poezia „O scrisoare de la Muselim-Selo”, de George Coșbuc

Primarul municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, a transmis un mesaj cu ocazia Zilei Armatei Române, sărbătorită pe 25 octombrie.

Edilul a vorbit despre rolul armatei în momentele importante ale istoriei țării, dar și despre provocările de securitate din prezent și nevoia de unitate.

În discursul său, Emil Boc a amintit contribuția militarilor români la obținerea independenței, la eliberarea teritoriului național în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și la apărarea democrației în 1989. Totodată, a subliniat importanța apartenenței României la NATO și la Uniunea Europeană.

„Mă înclin cu respect în fața hainei militare și, dragi clujeni, dragi români, oricâte ore vedeți, să știți că ea apără pacea noastră. Pacea trebuie apărată iar, prin performanța ei, armata română ne-a ajutat în cele mai grele momente și este stâlpul nostru de rezistență”, a transmis Emil Boc.

Primarul Clujului a atras atenția asupra contextului internațional, în care războiul din Ucraina și amenințările hibride, inclusiv atacurile cibernetice și acțiunile de sabotaj, pun noi provocări în fața statelor europene.

Emil Boc a vorbit și despre importanța investițiilor în apărare, făcând referire la programul SAFE, prin care România poate contribui la consolidarea securității și la dezvoltarea industriei naționale de apărare.

„Avem o șansă unică să ne consolidăm, alături de celelalte țări europene, apărarea țării noastre. Sper să ne găsească uniți”, a afirmat edilul.

„Să construim o țară de care să fim mândri”

În mesajul său, Emil Boc a subliniat că patriotismul înseamnă și construirea unei țări în care oamenii să aibă condiții mai bune de trai, locuri de muncă bine plătite și acces la educație și sănătate.

„Este datoria noastră să construim o țară de care să fim mândri, în care românii să aleagă să rămână acasă, să aibă slujbe mai bine plătite, să poată să se descurce cu greutățile vieții din salariile pe care le primesc, să investim în educație, în sănătate, adică în acele lucruri care ne fac o viață de calitate”, a declarat primarul.

La finalul discursului, Emil Boc a recitat poezia „O scrisoare de la Muselim-Selo”, de George Coșbuc, în memoria soldaților români căzuți pe câmpul de luptă.

„La mulți ani, Armatei Române! La mulți ani, România!”, a încheiat edilul.

Poezia „O scrisoare de la Muselim-Selo”, de George Coșbuc

Măicuţă dragă, cartea mea

Găsească-mi-te-n pace!

Pe-aici e vânt şi vreme grea,

Şi-Anton al Anei zace

De patru luni, şi-i slab şi tras,

Să-l vezi, că-ţi vine plânsul,

Că numai oasele-au rămas

Şi sufletul dintr-însul.

Apoi, să ştii c-a fost război

Şi moarte-aici, nu şagă:

Cădeau pe dealuri, dintre noi,

Ca frunza, mamă dragă.

Şi-acolo-n deal, cum fulgera,

Un plumb simţii că vine

Şi n-avu loc, cât larg era,

Decât în piept la mine.

Mi-e bine-acum, şi-aşa socot

Că nu va trece luna

Şi-oi fi scăpat de-aici detot.

Dar vezi te rog de una:

Să nu mai faci cum ai făcut

S-aduni la tine satul,

De veselă că ţi-ai văzut

Acasă iar băiatul!.

Să vezi pe-aici şi ciungi şi-ologi!

Hristos să-i miluiască!

Tu mergi la popa-n sat să-l rogi

O slujbă să-mi citească.

Puteri de nu vei fi având

De plată, vorba-i lasă,

Că-i voi lucra o zi, oricând,

La-ntorsul meu acasă.

Pe Nuţu vi-l lăsasem mic,

Cu creştetul cât masa -

O fi acum ştrengar voinic

Şi vă răstoarnă casa?

Făcutu-i-aţi şi lui la fel

Căciulă, cum am vrut-o?

Aveam o piele-n pod, de miel,

Doar nu veţi fi vândut-o?.

Nevestei mele să-i mai spui

Să-mi cumpere o coasă,

Cea veche nu ştiu este-ori nu-i

Şi-o fi acum şi roasă

De când rugina scurmă-n ea.

Să-mi văd, o date-ar sfântul,

Cum cade iarba-n faţa mea

Şi-mi bate-n plete vântul!.

Ea lupte-se cum biet o ştii,

C-aşa ne dete soartea,

Că şi noi ne-am luptat pe-aci

Cu greul şi cu moartea;

Dar l-a ajuns şi pe harap

Blestemele şi plânsul,

Că noi i ne-am ţinut de cap

Şi-ntrarăm după dânsul.

Şi i-am făcut, măicuţă, vânt!

L-am scos detot din ţară,

Măcar stătea pe sub pământ

Şi nu ieşea pe-afară.

Şi-am prins şi pe-mpăratul lor,

Pe-Osman nebiruitul,

Că-l împuşcase-ntr-un picior

Şi-aşa i-a fost sfârşitul.

Păi, ne ţinea pesemne proşti,

Să-şi joace hopa-tropa,

Că nu puteam să batem oşti!

Dar poate taica popa

V-a spus de prin gazeturi tot -

El cum şi-a dat juncanii?

Acum i-aş cumpăra, să pot,

Dar nu mai am, azi, banii.

Mă doare-n piept, dar nu să ţip,

Şi-aşa mi-e dor de-acasă,

Şi-aş vrea să plec, dar nu e chip

Că vodă nu mă lasă.

Dar uite, nu e nu ştiu cât

O lună chinuită,

Şi-o să te strâng de după gât,

Măicuţa mea iubită..

...................

Aşa mi-a spus Ion să-ţi scriu,

Iubească-ţi-l pământul!

Şi-am tot lăsat, pân-a fost viu,

Şi-mi ţin acum cuvântul.

Să te mângâie Dumnezeu,

C-aşa e la bătaie -

Şi-am scris această carte eu,

Căprarul Nicolae.