Care este diferenţa între jos şi sus echipa Băsescu-Boc?

În timp ce Preşedintele Traian Băsescu acuză din nou presa de toate relele pe ultimul canal de televiziune care l-a găzduit, eu mă gândesc dacă iniţiativa lansată de PSD - fireşte, în conivenţă cu PNL - privind moţiunea de cenzură şi suspendarea şefului statului va avea sau nu sorţi de izbândă. Şi dacă e să fie, atunci în ce condiţii vor putea fi declanşate aceste evenimente politice majore?

România, pentru a supravieţui, scăpând de pericolul crizei politice şi sociale al disoluţiei instituţiilor statului, al anarhiei şi dictaturii şi pentru a se relansa, are nevoie în mod obligatoriu de credibilitate. În acest moment, nici în România, nici în străinătate, conform tuturor analizelor şi cercetărilor de piaţă, conform chiar şi opiniei exprimate de membrii colatiei la putere, acest Guvern şi acest Preşedinte nu se mai bucură de încredere. Prin urmare, fie şi doar din acest motiv - fireşte, sunt altele la fel de importante - este logică tentativa, pentru cei care doresc să se schimbe situaţia în bine, a demiterii Guvernului, printr-o moţiune de cenzură şi a Preşedintelui, prin suspendare şi referendum. Apoi, la fel de logică este realinierea planetelor în politica românească. Adică punerea de acord a credibilităţii de care se bucură diferitele partide în rândul populaţiei cu structura din Parlament. Ceea ce presupune organizarea de alegeri anticipate, parlamentare şi prezidenţiale.

Dar cum ar putea fi declanşate asemenea evenimente, atât timp cât există o coaliţie parlamentară majoritară, pe care se sprijină şi Guvernul şi Traian Băsescu, şi care va bloca atât moţiunea de cenzură, cât şi procedura de suspendare? Răspunsul nu e complicat. Coaliţia va rezista atât timp cât va acţiona ca un monolit. Deci condiţia ca planurile PSD şi PNL să funcţioneze - acum şi nu altă dată - este spargerea monolitului. Dar cum?

O şansă uriaşă a fost deja ratată. Când parlamentării puterii au fost prinşi cu mâţă-n sac furând în Parlament, masiv şi într-un mod absolut evident pentru toată lumea, o lege vitală pentru români, cum este cea a pensiilor, au existat condiţiile favorabile spargerii unităţii. Cu condiţia ca opoziţia să fi trecut imediat, pe toate fronturile, la acţiune. Atunci ar fi trebuit să fie introdusă moţiunea de cenzură şi, fără a se mai face recurs inutil şi păgubos la serviciile unei Curţi Constituţionale dominată de PD-L, tot atunci ar fi trebuit spartă unitatea coaliţiei. Prin presiunea exercitată de membrii şi simpatizanţii partidelor din opoziţie, de sindicalişti şi pensionari direct asupra parlamentărilor puterii, luaţi individual. La ei acasă, în colegiul lor, la sediul lor de partid şi, în general, oriunde apăreau în public. Mulţi dintre ei - oricum, suficienţi pentru ca Guvernul să cadă - ar fi defectat dacă ar fi simţit, în mod direct, nemulţumirea populaţiei.

Acum, din nou, încercarea anunţată de opoziţie, deşi nu mai beneficiază de condiţii la fel de favorabile, este obligatoriu s să se desfăşoare în acelaşi mod. Lupta trebuie dusă pe întreg terenul, după sistemul om la om. Negocierea la nivel de partide, în speţă concentrarea speranţelor pe UDMR, va avea un succes mult mai îndoielnic decât, ca să folosesc acelaşi exemplu, “atacarea” în parte, cu sprijinul populaţiei, a fiecărui parlamentar UDMR.