Dar dacă Traian Băsescu nu a dat cu palma?

Este cuvântul unui cetăţean contra cuvântului unui preşedinte. Aş putea spune, parafrazând-o pe jurnalista Corina Dragotescu, care, în urmă cu mai bine de cinci ani, îşi exprima public îndoiala că eu aş fi avut dreptate în disputa mea cu Traian Băsescu.

Atunci, Traian Băsescu mă acuza, fără să fi fost vreodată capabil să prezinte vreo dovadă, că l-am ameninţat şi şantajat. Procesul este în curs. Dar să revenim la subiectul zilei. De ce să credem că Băsescu i-a dat un dos de palmă unui cetăţean care îi contesta valoroasa prestaţie prezidenţială? De ce să nu îl credem pe Băsescu, care, prin intermediul instituţiei pe care o conduce, contesta autenticitatea incidentului de la Cireşica, aşa cum a fost el relatat de prezumtiva şi poate îndoielnica victimă? Cum ar fi dacă Traian Băsescu nu i-ar fi dat acestuia un dos de palmă?

Un fapt este admis de ambele părţi. Şi anume că un tânăr cetăţean, de profesie avocat, i s-ar fi adresat ireverenţios şefului statului în parcarea restaurantului Cireşica de pe litoral cu apelativul “Să-ţi fie ruşine!”. După care, relatările se despart. În varianta cetăţeanului, a mai avut loc un schimb de cuvinte de genul “Dobitocule!”, din direcţia şefului statului, şi de genul “Sunt dobitoc că te-am votat prima oară!”, din direcţia contestatarului. După care preşedintele, prin vocea Cotroceniului, spune că şi-a văzut liniştit de treabă, iar cetăţeanul, fiind propriul său purtător de cuvânt, afirmă că Traian Băsescu a parcurs în viteză cei 10 metri care îi despărţeau, având o căutătură rea, şi i-a tras un dos de palmă peste gură.

Eu îmi propun să-l cred pe preşedinte. Rezultă că un cetăţean şi-a ieşit din fire şi l-a insultat pe şeful statului. Asemenea evenimente nu au în sine nimic ieşit din comun. În primul rând, pentru că se întâmplă şi la case mai mari. În al doilea rând, pentru că Traian Băsescu este din ce în ce mai des huiduit de populaţie. Deşi omul nu avea niciun obiect periculos în mână, nu se putea şti totuşi cât pericol potenţial prezenta. Pericol cu o rază de acţiune de cel puţin 10 metri. În consecinţă, deşi protagoniştii au rămas distanţaţi, bine au procedat ofiţerii SPP imobilizându-l pe cetăţean cu mâna în beregată! Şi, mai apoi, este cu totul şi cu totul legitim ca aceiaşi ofiţeri SPP să poarte conversaţii, în ceas de noapte până la ore foarte târzii, cu eventualii martori oculari. Pentru că, cine ştie, poate că tânărul avocat, ex-admirator al preşedintelui, făcea parte dintr-o reţea de crimă organizată! Şi atunci, “organul” trebuia să afle tot. Dar nu s-a ajuns la o asemenea concluzie. Şi, de aceea, bine a făcut SPP că nu l-a deranjat nici măcar cu o întrebare pe protagonistul incidentului. Cât despre martori, unii dintre ei s-au dilit şi au început să “dea la presă”. Aşa se face că, două zile mai târziu, a aflat şi opinia publică.

Acum, avocatul, care pretinde că a fost lovit peste gură cu dosul palmei prezidenţiale, a apărut pe canalele de televiziune, lansând acuzaţii în direct şi la ore de vârf. Bine face instituţia prezidenţială că tace şi că nu îl dă în judecată! Este un gest plin de înţelepciune. La o adică, preşedintele ar putea jura pe o Biblie, pe care nu o confundă cu o cutie de pantofi, că nu l-a pălmuit pe avocat. Iar Robert Turcescu, dacă ar fi de faţă, nu i-ar cere să facă alte precizări. E bine că Traian Băsescu nu a dat nici de această dată cu palma.