DISTRIBUIE
Am citit ieri cel mai înfiorător atac la adresa imaginii Clujului. Cele mai incredibile lături vărsate în capul ardelenilor de pe Someş. Există două posibilităţi: întorci şi celălalt obraz sau aplici Legea Talionului.
Cu proştii, răuvoitorii şi inculţii e mai sănătos să mergi după învăţăturile Vechiului Testament. Probabil, dacă am vorbi despre duşmani declaraţi, am putea să aplicăm învăţăturile Noului Testament: să-ţi iubeşti duşmanul la fel ca pe aproapele tău. Dar Heiko Ostendorp şi Toto Marti sunt doi relativ jurnalişti de la tabloidul de joasă factură, dar cu o mare masă de cititori, Blick. Un ziar helvet. Un ziar care ne-a demonstrat şi în urmă cu şase ani că nu iubeşte România. Acelaşi lucru s-a întâmplat acum doi ani, când eram făcuţi “ciori”.
În mintea pseudojurnaliştilor de la Blick Clujul în care noi trăim este asemeni favelelor din Mexico City sau unei localităţi din Africa de Sud. “Deşeuri, cocioabe şi câini morţi” - aşa şi-au intitulat jurnaliştii reportajul. Un meci de fotbal, cel dintre CFR Cluj şi FC Basel, a generat apariţia unui articol în care clujenii şi oraşul lor sunt, pur şi simplu, desfiinţaţi. “În faţa unui bloc sărăcăcios poţi vedea un câine care zace mort pe stradă şi un morman de gunoi. Câţiva copii se joacă printre deşeuri de automobile părăsite. Două fete tinere (în mintea jurnaliştilor de la Blick probabil curve) curăţă un covor pe care doresc să-l vândă. Sau probabil pe care sunt nevoite să-l vândă. Oamenii trăiesc aici pe stradă sau în construcţii improvizate din fier vechi ori cocioabe din lemn, ca în Africa de Sud. Apa curentă şi sursele de energie electrică sunt un lux.”.
38 de fotografii, dintre care mai mult de 30 ne arată un Cluj sinistru. Un Cluj pe care cei mai mulţi dintre clujeni nu-l cunosc. Un Cluj de la Pata Rât. Un Cluj în care ţiganii de acolo sau, mă rog, romii trăiesc ca vai de ei. Trăiesc la limita sărăciei. Articolul elveţienilor de la Blick continuă cu “centrul oraşului, unde găseşti dependenţi de droguri, alcoolici, copii care luptă în fiecare zi pentru o gură de apă sau de mâncare”. Reacţiile autorităţilor sunt încă extrem, extrem, extrem de elegante şi de liniştite faţă de mitocănia jurnaliştilor de la Blick. Automat, Ambasada şi Consulatul României din Elveţia ar trebui sesizate, iar acestea ar fi obligate să reacţioneze. Pentru un articol cu mult mai benign, departe, la ani lumină de acest articol “lătură”, un comentariu - reportaj de la vizita subsemnatului în Ţara Cantoanelor, la Campionatul European de Fotbal din 2008, am primit scrisoare de la Ambasada Elveţiei din Bucureşti şi de la organizaţii civice care au considerat că articolul meu este unul defăimător. (În ediţia de mâine voi republica articolul din 22 iunie 2008, din care voi extrage însă un singur cuvânt, pe care l-am folosit în mod eronat, după cum am şi recunoscut la vremea respectivă, jignind fără vreun motiv o minoritate.)
Sigur că dacă ne interesăm puţin de cititorii tabloidului Blick şi dacă consemnăm faptul că în Elveţia se apropie alegerile parlamentare, putem să legăm atacul şi de exacerbarea sentimentului anti-emigraţie într-o ţară care în ultimul timp, nu o dată, şi-a exprimat, asemeni Franţei, atitudinea de intoleranţă şi poate chiar rasism. Trebuie doar să ne amintim de campania şi mai ales de rezultatele referendumului privind legiferarea apariţiei moscheilor în Elveţia. Articolul publicaţiei elveţiene este simptomatic, din păcate, pentru modul în care în ultimii doi ani sunt prezentate România şi românii în publicaţii din Elveţia, Franţa, Marea Britanie, Italia sau Finlanda. Românii reacţionează slab, din păcate, şi fără nerv, cei care ar trebui să le apere imaginea fiind mult mai preocupaţi de “scandalul naţional”, respectiv de punerea jurnaliştilor cu botul pe labe ori de arestarea mogulilor. Sigur că, aparent, e ciudat să ajungi de la un articol dintr-un tabloid elveţian la problemele reale ale diplomaţiei româneşti şi, mai ales, la imaginea României în lume.
Dar Blick, care aparţine de trustul celor de la Ringier, e citit de mult prea mulţi elveţieni care de ieri au o imagine eronată a capitalei Ardealului şi chiar a României. Imaginea Clujului, chiar şi pentru cititorii mai puţin cultivaţi ai ziarului respectiv, va trebui neapărat să fie refăcută şi corectată. Deocamdată, sunt câteva zeci de clujeni care au reacţionat în mod direct şi au postat comentarii pe site-ul publicaţiei, în care şi-au arătat dezamăgirea cu privire la articol, respectiv au încercat să refacă pentru cititorii on-line ai publicaţiei, chiar şi într-un mod incipient, adevărul despre Cluj. Primii clujeni care au reacţionat au fost Andra Cristina Trifu şi Bogdan Blaga din “Klausenburgul” nostru, care la ora 13:31, respectiv 13:33 au încercat să apere oraşul. După ei au venit mulţi alţii care merită cu toţii felicitaţi.
P.S. Sper ca CFR Cluj să-i umilească pe aroganţii de la FC Basel. Ar fi un răspuns frumos la un articol ticălos.
În mintea pseudojurnaliştilor de la Blick Clujul în care noi trăim este asemeni favelelor din Mexico City sau unei localităţi din Africa de Sud. “Deşeuri, cocioabe şi câini morţi” - aşa şi-au intitulat jurnaliştii reportajul. Un meci de fotbal, cel dintre CFR Cluj şi FC Basel, a generat apariţia unui articol în care clujenii şi oraşul lor sunt, pur şi simplu, desfiinţaţi. “În faţa unui bloc sărăcăcios poţi vedea un câine care zace mort pe stradă şi un morman de gunoi. Câţiva copii se joacă printre deşeuri de automobile părăsite. Două fete tinere (în mintea jurnaliştilor de la Blick probabil curve) curăţă un covor pe care doresc să-l vândă. Sau probabil pe care sunt nevoite să-l vândă. Oamenii trăiesc aici pe stradă sau în construcţii improvizate din fier vechi ori cocioabe din lemn, ca în Africa de Sud. Apa curentă şi sursele de energie electrică sunt un lux.”.
38 de fotografii, dintre care mai mult de 30 ne arată un Cluj sinistru. Un Cluj pe care cei mai mulţi dintre clujeni nu-l cunosc. Un Cluj de la Pata Rât. Un Cluj în care ţiganii de acolo sau, mă rog, romii trăiesc ca vai de ei. Trăiesc la limita sărăciei. Articolul elveţienilor de la Blick continuă cu “centrul oraşului, unde găseşti dependenţi de droguri, alcoolici, copii care luptă în fiecare zi pentru o gură de apă sau de mâncare”. Reacţiile autorităţilor sunt încă extrem, extrem, extrem de elegante şi de liniştite faţă de mitocănia jurnaliştilor de la Blick. Automat, Ambasada şi Consulatul României din Elveţia ar trebui sesizate, iar acestea ar fi obligate să reacţioneze. Pentru un articol cu mult mai benign, departe, la ani lumină de acest articol “lătură”, un comentariu - reportaj de la vizita subsemnatului în Ţara Cantoanelor, la Campionatul European de Fotbal din 2008, am primit scrisoare de la Ambasada Elveţiei din Bucureşti şi de la organizaţii civice care au considerat că articolul meu este unul defăimător. (În ediţia de mâine voi republica articolul din 22 iunie 2008, din care voi extrage însă un singur cuvânt, pe care l-am folosit în mod eronat, după cum am şi recunoscut la vremea respectivă, jignind fără vreun motiv o minoritate.)
Sigur că dacă ne interesăm puţin de cititorii tabloidului Blick şi dacă consemnăm faptul că în Elveţia se apropie alegerile parlamentare, putem să legăm atacul şi de exacerbarea sentimentului anti-emigraţie într-o ţară care în ultimul timp, nu o dată, şi-a exprimat, asemeni Franţei, atitudinea de intoleranţă şi poate chiar rasism. Trebuie doar să ne amintim de campania şi mai ales de rezultatele referendumului privind legiferarea apariţiei moscheilor în Elveţia. Articolul publicaţiei elveţiene este simptomatic, din păcate, pentru modul în care în ultimii doi ani sunt prezentate România şi românii în publicaţii din Elveţia, Franţa, Marea Britanie, Italia sau Finlanda. Românii reacţionează slab, din păcate, şi fără nerv, cei care ar trebui să le apere imaginea fiind mult mai preocupaţi de “scandalul naţional”, respectiv de punerea jurnaliştilor cu botul pe labe ori de arestarea mogulilor. Sigur că, aparent, e ciudat să ajungi de la un articol dintr-un tabloid elveţian la problemele reale ale diplomaţiei româneşti şi, mai ales, la imaginea României în lume.
Dar Blick, care aparţine de trustul celor de la Ringier, e citit de mult prea mulţi elveţieni care de ieri au o imagine eronată a capitalei Ardealului şi chiar a României. Imaginea Clujului, chiar şi pentru cititorii mai puţin cultivaţi ai ziarului respectiv, va trebui neapărat să fie refăcută şi corectată. Deocamdată, sunt câteva zeci de clujeni care au reacţionat în mod direct şi au postat comentarii pe site-ul publicaţiei, în care şi-au arătat dezamăgirea cu privire la articol, respectiv au încercat să refacă pentru cititorii on-line ai publicaţiei, chiar şi într-un mod incipient, adevărul despre Cluj. Primii clujeni care au reacţionat au fost Andra Cristina Trifu şi Bogdan Blaga din “Klausenburgul” nostru, care la ora 13:31, respectiv 13:33 au încercat să apere oraşul. După ei au venit mulţi alţii care merită cu toţii felicitaţi.
P.S. Sper ca CFR Cluj să-i umilească pe aroganţii de la FC Basel. Ar fi un răspuns frumos la un articol ticălos.
DISTRIBUIE
Comenteaza
