Opoziţia lansează o perdea de fum. O schimbare în şapte trepte

Sub presiunea opiniei publice, PSD şi PNL, cele două partide din opoziţia parlamentară, au decis să înceapă un dialog în vederea realizării unei platforme politice comune.

Ea vizează scoaterea de la putere a PD-L şi instalarea, în două etape, a unei guvernări credibile şi în stare să scoată România din criza economică, socială şi politică. Frumos! Şi ambiţios! Dar este, oare, şi adevărat? Chiar îşi propune opoziţia preluarea puterii într-un termen rezonabil? Şi în ce condiţii o va face? Proiectul ei este fezabil? Ori avem de-a face cu o nouă perdea de fum? O perdea de fum prin care PSD şi PNL nu fac altceva decât să-şi cumpere timp. Un timp care le poate aduce electorat.

Avem o primă certitudine. Şi anume că PSD, singurul partid care, prin numărul de parlamentari, ar putea aduna numărul necesar de semnături pentru declanşarea unei moţiuni de cenzură, a renunţat, pentru moment, la o asemenea iniţiativă. Motivând că nu are certitudinea reuşitei şi, în consecinţă, nu se expune riscului unui eşec, care ar împiedica orice tentativă asemănătoare în actuala sesiune parlamentară. PNL a acceptat un asemenea punct de vedere cu seninătate, fără a avea reacţii semnificative. De fapt, ambele partide încearcă să câştige timp. E clar că PD-L este în degringoladă. E la fel de clar că nici Guvernul Boc 5, indiferent cum ar fi fabricat, nu va fi mai credibil decât guvernele anterioare. Dimpotrivă. Lăsând lucrurile să curgă, opoziţia mizează, pe bună dreptate, pe o degradare majoră şi definitivă a poziţiilor politice deţinute de PD-L şi de Traian Băsescu. Astfel încât, mai târziu, atunci când va aplica lovitura de graţie, opoziţia mizează pe o susţinere masivă a populaţiei de natură să-i permită aplicarea unor măsuri de terapie de şoc.

Teoretic, asemenea calcule sunt corecte. Asta, dacă ne gândim la politică precum la o simplă tablă de şah. Dacă ne gândim, însă, la destinul unei naţiuni întregi, asupra căreia se exercită o presiune incredibilă şi devastatoare, atunci logica poate fi răsturnată. Întrucât fiecare zi în plus de criză contează şi are efecte extrem de grave, în plan uman este obligatoriu ca opoziţia să precipite tranşarea războiului politic. Dar ce ne facem cu doza de cinism intrinsecă politicii?

Opoziţia va lăsa să treacă un guvern cosmetizat. Care nu va face decât să înmulţească numărul victimelor colaterale, care sunt cetăţenii României. În pasul următor, va introduce, spre sfârşitul anului, o moţiune de cenzură. În pasul trei, după căderea Guvernului, va forţa instalarea unui aşa-numit guvern de criză. Care, evident, nu va avea puterea de a pune capăt crizei. În pasul patru, Traian Băsescu va fi suspendat. Alt balamuc, care va consuma timp. În pasul cinci, vor fi organizate alegeri parlamentare anticipate. Probabil, simultane cu cele prezidenţiale. În pasul şase, urmează negocieri pentru formarea unui nou guvern. Şi abia în pasul şapte, vom vedea dacă noul guvern va avea puterea, capacitatea, voinţa şi înţelepciunea de a scoate ţara din criză. Dintr-o criză în comparaţie cu care ceea ce se întâmplă acum e floare la ureche.