Până la urmă cine îl va debarca pe Traian Băsescu?

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cu care au îndrăznit să-l identifice acoliţii şefului statului pe domnul Traian Băsescu - el însuşi făcând această scandaloasă paralelă - a fost împachetat şi debarcat când îi era lumea mai dragă.

Practic, a fost găsit în pat, atunci când a fost arestat, cu amanta sa. În timp ce soţia avea grijă, în camera alăturată, de copiii amantei. Dar nu pentru amanta s-a făcut analogia şi nu pentru amantă a fost Cuza debarcat. Ci pentru un cu totul alt motiv. O luase razna. Orbit de impactul unor reforme pe care, de fapt, nu el le-a făcut ci Kogălniceanu şi oameni de talia acestuia, Cuza s-a gândit să scape de Parlament. Să-l dizolve. Să conducă dictatorial. Şi atunci a fost împachetat şi dat afară din ţară. Cine a făcut asta? De răspunsul la această întrebare depinde răspunsul la întrebarea din titlu. Cine îl va împacheta pe Traian Băsescu?

Cine au fost cei care s-au simţit ameninţaţi de decizia lui Cuza de a desfiinţa Parlamentul? În primul rând, parlamentarii înşişi. Pentru că ei erau primii care înţelegeau importantă instituţiei pe care o reprezentau într-o construcţie democratică a statului. Dar nu aveau ei forţa de a-l eliminia pe Cuza. Atunci să fi fost poporul? Nicidecum. Poporul român, la acea dată, nu avea o conştiinţă suficient de bine conturată a ceea ce înseamnă democraţia, a importanţei unui asemenea sistem pe termen scurt, mediu şi lung. Şi oricum poporul nu deţine puterea, decât temporar, în timpul unor revoluţii. Altfel poporul îşi cedează această putere. Tocmai o cedase parlamentărilor. A fost un puci militar? Pe Alexandru Ioan Cuza l-a lichidat armata? Sau serviciile secrete? Nicidecum. Şi atunci cine? Cine mai rămâne?

Mai rămân oamenii de afaceri. Moşierii şi burghezia. De ce erau ei interesaţi să-l lichideze pe Cuza? Dintr-un motiv foarte simplu. Dizolvând Parlamentul, Alexandru Ioan Cuza dădea o lovitură mortală democraţiei. Iar clasa oamenilor de afaceri există şi se dezvoltă doar dacă există libera concurenţă. Doar dacă există o domnie a legii. Dacă forţa legii anulează legea forţei. Dacă legea este aplicată altfel decât discreţionar. Dacă legea nu este la îndemână unui singur om. Dacă puterea Justiţiei este separată de celelalte puteri. Şi dacă în centrul construcţiei democratice se află Parlamentul. Oamenii de afaceri din timpul lui Cuza au simţit că domnitorul a luat-o razna şi că pericolul pentru ei este mortal.

Dacă Traian Băsescu şi-a permis să facă o extrapolare de la el însuşi la Alexandru Ioan Cuza, atunci să continui analiza în această logică propusă de el. Vă mai amintiţi? Nici nu venise bine la conducerea statului român când Traian Băsescu s-a şi lansat public împotriva oamenilor de afaceri, utilizând sintagma "grupuri de interese”. Sigur că oamenii de afaceri se constituie în grupuri de interese. Acest lucru este cât se poate de normal şi se întâmplă pretutindeni în lume. Dar Traian Băsescu, neînţelegând democraţia sau făcându-se că nu o înţelege, a încercat să-i demonetizeze pe oamenii de afaceri, să-i anatemizeze, sugerând opiniei publice că ei se organizează în scopuri rele.

Instinctiv, pentru că are în sânge dorinţa de a domina în sens autocratic sau chiar dictatorial, Traian Băsescu a simţit că pentru a avea mai multă putere trebuie să lovească în oamenii de afaceri. Că ei sunt cei care i s-ar putea opune. Până la urmă cred că oamenii de afaceri îl vor împacheta.