Prăpădul vine de la Budapesta
- Scris de Sorin Rosca Stanescu
- 06 Ian 2011, 00:00
- Coltul zilei
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
Gâtuirea prin lege a presei, iniţiată de Guvernul de la Budapesta, prin instituirea unui soi de consiliu al cenzurii, va avea consecinţe imediate şi în România. Presa de la noi fiind mai vulnerabilă şi mai divizată decât cea maghiară, rezultatele pot lua proporţii catastrofale.
Ziariştii vor pierde cât vor pierde. În schimb, cetăţeanul va fi cel care va avea, în cea mai mare măsură, de suferit. Cel mai important rezultat al evenimentelor din decembrie 1989, liberalizarea şi democratizarea informaţiilor - care, în paranteză fie spus, reprezintă şi amendamentul numărul 1 la Constituţia Statelor Unite - va fi anulat.
Guvernul Orban de la Budapesta este unul autointitulat de dreapta. Majoritatea parlamentară creată de partidul lui Orban este, culmea, compusă din mulţi dintre cei care clamau drepturile şi libertăţile omului în faimoasa piaţă Rakoczi, înainte şi după căderea Zidului Berlinului. Sunt aşa-numiţii parlamentari cu cercei în ureche. Iar Ungaria deţine, în acest an, preşedinţia Uniunii Europene, dominată de partidele de dreapta. E greu de presupus că, în aceste condiţii, comunitatea va reacţiona.
La Bucureşti, scena politică este dominată de două partide care se pretind a fi de dreapta, PD-L şi UDMR, şi care s-au înscris, ca atare, în tabăra popularilor europeni. Acum, fiindcă există un precedent, Traian Băsescu va acţiona cu certitudine. Şi fulgerător. Toate tentativele şi toate faptele sale antipresă de până acum au fost un mizilic faţă de ceea ce va urma.
Ce va urma? Traian Băsescu va trece prin Parlament, în scurt timp, acea nenorocită strategie de apărare naţională, elaborată de Consiliul Naţional de Apărare a Ţării, pe care îl conduce, şi care prevede că presa reprezintă un pericol pentru siguranţa naţională. Din acel moment, metodologiile elaborate deja, până la detaliu, de serviciile secrete, pentru punerea în aplicare a acestui capitol din strategie, vor fi aplicate. Împotriva cui? Împotriva tuturor ziariştilor şi tuturor redacţiilor care ies din frontul băsescian. Iar urmărirea, deja declanşată, împotriva unor ziarişti şi a unor redacţii va fi legalizată. Retroactiv. Şi urmează lărgirea atribuţiilor aşa-numitului Consiliu Naţional al Audiovizualului şi asupra presei scrise şi internetului.
În momentul în care o putere din România, de după 1989, declanşează cea mai mare agresiune împotrivă presei, ea găseşte, în această breaslă, cea mai mare dezbinare de până acum. Cu excepţia MediaSind, o structură sindicală lipsită de orice fel de mijloace financiare pentru a supravieţui, nu există practic nicio organizaţie de presă care să nu fi depus armele în faţă Preşedintelui Traian Băsescu. Iar instituţiile de presă în sine sunt, sub aspect economic, în cădere liberă.
Europa nici nu va clipi. Cum nu a ştiut să reacţioneze la ceea ce se întâmplă în Ungaria. Cum nu a ştiut să reacţioneze eficient, altfel decât vocal, la ceea ce s-a întâmplat în cazul Hodorovski. Cum, în definitiv, nu ştie cum să reacţioneze nici în cazul, de acum extrem de celebru, WikiLeaks. Dar cine ştie? Poate vor reacţiona cetăţenii. Poate aici se va rupe filmul băsescian. Poate că mizeria, sub toate aspectele, inclusiv cea informaţională, poate că această compromitere a liberei circulaţii a informaţiei vor face mămăliga să explodeze.
Guvernul Orban de la Budapesta este unul autointitulat de dreapta. Majoritatea parlamentară creată de partidul lui Orban este, culmea, compusă din mulţi dintre cei care clamau drepturile şi libertăţile omului în faimoasa piaţă Rakoczi, înainte şi după căderea Zidului Berlinului. Sunt aşa-numiţii parlamentari cu cercei în ureche. Iar Ungaria deţine, în acest an, preşedinţia Uniunii Europene, dominată de partidele de dreapta. E greu de presupus că, în aceste condiţii, comunitatea va reacţiona.
La Bucureşti, scena politică este dominată de două partide care se pretind a fi de dreapta, PD-L şi UDMR, şi care s-au înscris, ca atare, în tabăra popularilor europeni. Acum, fiindcă există un precedent, Traian Băsescu va acţiona cu certitudine. Şi fulgerător. Toate tentativele şi toate faptele sale antipresă de până acum au fost un mizilic faţă de ceea ce va urma.
Ce va urma? Traian Băsescu va trece prin Parlament, în scurt timp, acea nenorocită strategie de apărare naţională, elaborată de Consiliul Naţional de Apărare a Ţării, pe care îl conduce, şi care prevede că presa reprezintă un pericol pentru siguranţa naţională. Din acel moment, metodologiile elaborate deja, până la detaliu, de serviciile secrete, pentru punerea în aplicare a acestui capitol din strategie, vor fi aplicate. Împotriva cui? Împotriva tuturor ziariştilor şi tuturor redacţiilor care ies din frontul băsescian. Iar urmărirea, deja declanşată, împotriva unor ziarişti şi a unor redacţii va fi legalizată. Retroactiv. Şi urmează lărgirea atribuţiilor aşa-numitului Consiliu Naţional al Audiovizualului şi asupra presei scrise şi internetului.
În momentul în care o putere din România, de după 1989, declanşează cea mai mare agresiune împotrivă presei, ea găseşte, în această breaslă, cea mai mare dezbinare de până acum. Cu excepţia MediaSind, o structură sindicală lipsită de orice fel de mijloace financiare pentru a supravieţui, nu există practic nicio organizaţie de presă care să nu fi depus armele în faţă Preşedintelui Traian Băsescu. Iar instituţiile de presă în sine sunt, sub aspect economic, în cădere liberă.
Europa nici nu va clipi. Cum nu a ştiut să reacţioneze la ceea ce se întâmplă în Ungaria. Cum nu a ştiut să reacţioneze eficient, altfel decât vocal, la ceea ce s-a întâmplat în cazul Hodorovski. Cum, în definitiv, nu ştie cum să reacţioneze nici în cazul, de acum extrem de celebru, WikiLeaks. Dar cine ştie? Poate vor reacţiona cetăţenii. Poate aici se va rupe filmul băsescian. Poate că mizeria, sub toate aspectele, inclusiv cea informaţională, poate că această compromitere a liberei circulaţii a informaţiei vor face mămăliga să explodeze.
DISTRIBUIE
Comenteaza
