Vasile Blaga a devenit pericol la siguranţa naţională

În lumea halucinantă în care suntem siliţi să trăim sub regimul Băsescu, s-a întâmplat încă un fapt extrem de straniu. O simplă demonstraţie a devenit pericol de siguranţă naţională, a declanşat un conflict interinstituţional şi o remaniere.

Şi, oricât ar părea de ciudată, la capătul acestui eveniment consemnat şi de presa mondială, suntem siliţi să tragem următoarea concluzie: deşi nu Vasile Blaga a iniţiat şi supervizat demonstraţia din faţa Palatului Cotroceni, care l-a urcat pe acoperiş pe Preşedintele Traian Băsescu, totuşi pericolul la siguranţa naţională încetează subit odată cu aşa-numita demisie de onoare a acestuia. Cum aşa?

Poliţiştii au demonstrat ca orice fel de sindicalişti. În locul lor ar fi putut fi, la fel de bine, 5.000 de ceferişti. Tot în uniforme. Şi tot cu chipie pe care, vorba românului, le aruncau după câine. Şi tot în faţa Palatului Cotroceni. Şi tot înfierbântându-se ca o galerie de fotbal. Şi tot cu aprobarea verbală, şi doar verbală, a Primarului General al Capitalei. Şi tot supărându-l pe Preşedinte. Ar fi fost această demonstraţie taxată de Preşedinte şi de ciracii lui drept pericol la siguranţa naţională? Probabil că nu. Şi dacă într-adevăr este un pericol pentru că, de, au fost poliţişti, iar nu ceferişti – deşi Poliţia este, în mod oficial, de mult timp demilitarizată – atunci cum de Preşedintele şi-a dat seama azi, iar primul-ministru abia mâine? De ce primul-ministru s-a solidarizat cu şeful statului, refuzând colaborarea Ministerului de Interne, abia la o zi distanţă? A trebuit să-i explice Preşedintele o zi întreagă ce înseamnă siguranţa naţională?

Şi dacă demonstraţia din faţa sediului, de unde, de altfel, a fost şi anunţată tăierea salariilor şi amputarea anticonstituţională, aşa cum s-a dovedit, a pensiilor, a fost un pericol pentru siguranţa naţională, atunci pericolul, în mod logic, a încetat atunci când s-a terminat demonstraţia. Dar iată că nu a încetat, ne spune Preşedintele. Pericolul a continuat, deşi nu mai era niciun demonstrant în stradă. Până când? Până când, la câteva zile întârziere, a înţeles şi ministrul de Interne, Vasile Blaga, că subordonaţii domniei sale sunt pericol la siguranţa naţională. Şi, subit, după ce şi-a anunţat demisia, iată că pericolul a încetat. A fost suficientă o simplă remaniere. Urmată, evident, de nişte reglări de conturi în interiorul respectivei instituţii.

Acum n-aş face mare caz nici de faptul că a căzut un ditamai ministru – întregind faimoasa tripletă Blaga – Videanu – Berceanu în afara guvernării – şi că, pentru o simplă grevă, iată a devenit necesară completarea Guvernului. Pentru că, admiţând că nu s-ar mai găsi amatori în PD-L, există guvernul din umbra PNL. Care oricând poate furniza un om.

Eu cred însă că este bine să ne punem în continuare, până când vom avea un răspuns, întrebarea ce este, de fapt, un pericol pentru siguranţa naţională? O grevă, nişte strigături anti-Băsescu, fie ele lansate şi de poliţişti, un ministru care nu a anticipat situaţia şi nu a prevenit-o tăind şi spânzurând, presa care a relatat incidentul sau însuşi şeful statului, care, în calitatea sa de preşedinte – jucător, a creat, până la urmă, toată harababura?