Viclenia guvernului versus drepturile de autor

Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor (FIJ), care numără aproape o jumătate de milion de membri, ziarişti din lumea întreagă, protestează împotriva recentei măsuri a guvernului de la Bucureşti vizând drepturile de autor.

Mai mult decât atât. Această importantă instituţie a decis să trimită o delegaţie în România pentru a face o anchetă la faţa locului. Ce semnificaţie are intervenţia FIJ? Şi, în general, de ce afirm în titlul acestei analize că este vorba de o viclenie a Guvernului Boc? În primul rând, este necesar să precizez pentru cine nu ştie că influenţa FIJ - din care face parte şi MediaSind - este uriaşă. FIJ nu a ratat nicio campanie pe care a iniţiat-o în ultimii 20 de ani. Şi, probabil, nici înainte, când noi ne aflam în spatele “cortinei de fier”. Iar în asemenea campanii FIJ s-a bătut nu cu oricine, ci cu guvernele statelor lumii. Plasându-se întotdeauna de partea libertăţii de expresie. Apărându-i pe jurnalişti. Apărând drepturile legitime ale acestora. FIJ nu ar fi câştigat dacă s-ar fi plasat de partea unor grupuri de interese nelegitime. Sau dacă ar fi sărit în apărarea unor ziarişti care au încălcat legea ori etica profesională. Dacă FIJ a decis să emită un protest, pe care să-l înainteze statului român şi să trimită aici o inspecţie, înseamnă că a luat foarte în serios măsura guvernului prin care drepturile de autor sunt “ciuruite”.

Şi, evident, lucrurile nu se opresc aici. Acest protest se duce către toate guvernele lumii libere. Şi către toate organizaţiile internaţionale. El va ajunge inclusiv pe agenda de lucru a instituţiilor Uniunii Europene. Pentru România, intervenţia FIJ, ca reacţie la o măsură care nu este decât expresia relei guvernări de la Bucureşti, reprezintă o nouă bilă neagră. Conducătorii politici ai acestei ţări vor fi şi mai contestaţi, şi mai izolaţi decât până acum. Mă refer în primul rând la preşedintele României, la prim-ministru, la ministrul de Finanţe şi la ministrul de Externe. În ciuda deficitului imens de imagine, culmea este că, mai devreme sau mai târziu, acest guvern ori următorul va trebui să revină la măsura luată. Şi, deşi România va rămâne cu nota scăzută la purtare, situaţia va reveni la normal. Este un exemplu tipic de politică nătângă. Sau, cum spun românii, un mod de a-ţi da cu stângul în dreptul.

Pentru ca acest guvern şi acest preşedinte să se poată răfui cu ziariştii, pe care, de altfel, îi taxează drept pericol pentru siguranţa naţională, punându-i, în consecinţă, sub supravegherea strictă a serviciilor secrete, măsura luată a trebuit să aibă un spectru mai larg. Şi aşa au apărut victimele colaterale. Scriitorii, artiştii plastici, muzicienii şi urmaşii acestora, actorii, arhitecţii şi multe alte categorii de intelectuali români au fost şi ei “ciuruiţi” odată cu jurnaliştii. Să-i excludem pe ziarişti pentru a nu fi acuzaţi de o pledoarie pro bono. Să ne referim la ceilalţi. Cine sunt aceşti ceilalţi? Sunt crema societăţii româneşti. Sunt creatorii. Sunt materia cenuşie cea mai vie. Iată că tandemul Băsescu - Boc a ajuns să se răfuiască nu numai cu ziariştii, cu parlamentarii, cu judecătorii, cu pensionarii, cu salariaţii şi cu patronii de firme, ci şi cu singura speranţă pentru un viitor mai bun. Care înseamnă creaţia, creativitatea.