Documentare despre violenţa comunistă

Regizorul Nicolae Mărgineanu pregăteşte o serie de filme documentare dedicate celor executaţi ca “duşmani” în primii ani ai comunismului. Filmările au demarat la Cluj.

În 2002, filmul “Binecuvântată fii, închisoare!” al lui Nicolae Mărgineanu a fost considerat una dintre cele mai tulburătoare evocări ale infernului detenţiei comuniste. Cineastul este cunoscut şi pentru alte producţii de excepţie, precum “Pădureanca”, “Undeva în Est” sau “Schimb valutar”. Fiu al faimosului psiholog şi universitar clujean Nicolae Mărgineanu, deţinut timp de 16 ani în puşcăriile politice, regizorul a revenit în oraşul natal, unde a început filmările la un nou proiect, alături de cercetătorii Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului.

“Fac o serie de filme documentare despre cazurile descoperite de Marius Oprea, pe care-l admir foarte mult pentru curajul pe care-l are, ca şi întreaga lui echipă”, afirmă regizorul. El a demarat proiectul la Cluj dintr-un motiv personal: printre cei 13 deţinuţi executaţi de Securitatea locală şi bănuiţi a fi îngropaţi în subsolul Palatului Copiilor se află şi unchiul său, Petru, fost primar liberal, vreme de 13 ani, al comunei Obreja din judeţul Alba. Petru Mărgineanu a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru că a trimis o căruţă de alimente luptătorilor anticomunişti.

“Cu toate că a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, iar ceilalţi deţinuţi au primit şi ei pedepse similare, s-a decis să fie împuşcaţi fără a mai fi judecaţi şi fără a fi condamnaţi la moarte”, explică Nicolae Mărgineanu. El speră că trupurile celor morţi vor fi găsite pentru ca urmaşii lor să-şi poată lua rămas bun. “Nepoţii rămân consternaţi când află că vina pentru care li s-au executat bunicii e de a fi dus alimente cuiva. Astăzi, cineva care omoară cu maşina un om primeşte doi-trei ani şi pe urmă este eliberat”, constată regizorul.

Nicolae Mărgineanu s-a consacrat recent filmelor documentare. A realizat un mediumetraj despre tatăl său, iar acum lucrează la noua serie de cazuri din detenţia comunistă. “Familiile trăiesc, există mărturii din care cred că se poate face o idee foarte bună despre ce s-a întâmplat în acea perioadă, foarte violentă, foarte agresivă. De multe ori, un amănunt este mai sugestiv decât un studiu sau o carte, pentru că un amănunt îl reţii mult mai bine ca spectator şi te marchează mai mult”, crede regizorul.